3 definiții pentru diaconar

diaconár sn [At: ȘĂINEANU2 / P: di-a~ / Pl: ~e / E: diacon + -ar] Carte de rugăciuni cuprinzând texte care se citesc în timpul liturghiei.

diaconár s. n., pl. diaconáre

diaconar n. carte de miroanele ce se zic la liturghie.

Intrare: diaconar
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diaconar diaconarul
plural diaconare diaconarele
genitiv-dativ singular diaconar diaconarului
plural diaconare diaconarelor
vocativ singular
plural