16 definiții pentru dispută

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPUTĂ, dispute, s. f. 1. Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversă; p. ext. ceartă. 2. Luptă pentru întâietate, pentru tranșarea în favoarea sa a unei rivalități; spec. întrecere sportivă; desfășurare a unei întreceri sportive. – Din fr. dispute.

DISPUTĂ, dispute, s. f. 1. Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversă; p. ext. ceartă. 2. Luptă pentru întâietate, pentru tranșarea în favoarea sa a unei rivalități; spec. întrecere sportivă; desfășurare a unei întreceri sportive. – Din fr. dispute.

dispu sf [At: LEON ASACHI, B. 33/26 / V: des~, diș~, (îvr) ~po~ / Pl: ~te / E: fr dispute, lat disputio] 1 Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane Si: controversă, disputare (1), (îvr) disputație (1), (îrg) dispuție (1). 2 (Pex) Ceartă. 3 Dezbatere controversată asupra unui subiect, a unei teme științifice etc. 4 Luptă pentru întâietate. 5 (Spt) Întrecere pentru obținerea victoriei Si: competiție, concurs. 5 Desfășurare a unei competiții sportive.

DISPUTĂ, dispute, s. f. 1. Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane asupra unui subiect sau asupra unei teme; dezbatere, controversă; p. ext. ceartă. Acolo, la restaurant, se iscă o dispută între tustrei. C. PETRESCU, O. P. I 93. ◊ Fig. Marele masiv al Bucegilor se înalță, cu fiecare stîncă și cu fiecare perete de piatră, tot mai sus... ca pentru o tragică și solemnă dispută cu... Piatra Craiului. BOGZA, C. O. 206. 2. (Sport) Competiție.

DISPU s.f. 1. Dezbatere, discuție aprinsă, controversă (cu privire la un subiect, la o temă); (p. ext.) diferend, ceartă. 2. (Sport) Competiție, întrecere; luptă pentru obținerea victoriei. [< fr. dispute, it. disputa].

DISPU s. f. 1. dezbatere, discuție aprinsă, controversă (cu privire la un subiect, la o temă); (p. ext.) diferend, ceartă. 2. competiție (sportivă). (< fr. dispute)

DISPUTĂ ~e f. Discuție în contradictoriu asupra unei probleme în prezența unui auditoriu; dezbatere a unei chestiuni controversate. /<fr. dispute

dispută f. 1. desbatere între persoane cari nu sunt de aceeaș părere; 2. discuțiune prea vie, ceartă: gustul dispută n’are PANN.

* díspută și dispútă f., pl. e (it. disputa, fr. dispute). Disputațiune, luptă cu vorba, contestațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dispu s. f., g.-d. art. disputei; pl. dispute

dispu s. f., g.-d. art. disputei; pl. dispute

dispu s. f., g.-d. art. disputei; pl. dispute

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISPU s. 1. v. controversă. 2. v. neînțelegere. 3. v. meci.

DISPU s. 1. controversă, discuție, (pop.) sfadă. (O vie ~ în jurul...) 2. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) 3. (SPORT) întîlnire, întrecere, joc, meci, partidă. (~ a durat doar 3 minute.)

Intrare: dispută
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispu
  • disputa
plural
  • dispute
  • disputele
genitiv-dativ singular
  • dispute
  • disputei
plural
  • dispute
  • disputelor
vocativ singular
plural
despută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dișpută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dispotă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dispu, disputesubstantiv feminin

  • 1. Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Acolo, la restaurant, se iscă o dispută între tustrei. C. PETRESCU, O. P. I 93. DLRLC
    • format_quote figurat Marele masiv al Bucegilor se înalță, cu fiecare stîncă și cu fiecare perete de piatră, tot mai sus... ca pentru o tragică și solemnă dispută cu... Piatra Craiului. BOGZA, C. O. 206. DLRLC
  • 2. Luptă pentru întâietate, pentru tranșarea în favoarea sa a unei rivalități. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.