O definiție pentru dezzice

*dezzíc și dezíc, -zís a -zíce v. tr. (des-, dez-, și zic, după fr. dédire). Contrazic, reprob, dezaprob. – Ca cuv. vechĭ (în Ps. Șch.) mă dezdzic, îmĭ ĭaŭ adiĭo.

Intrare: dezzice
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezzice dezzicere dezzis dezzicând singular plural
dezzi, dezzice dezziceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezzic (să) dezzic dezziceam dezzisei dezzisesem
a II-a (tu) dezzici (să) dezzici dezziceai dezziseși dezziseseși
a III-a (el, ea) dezzice (să) dezzi dezzicea dezzise dezzisese
plural I (noi) dezzicem (să) dezzicem dezziceam dezziserăm dezziseserăm, dezzisesem*
a II-a (voi) dezziceți (să) dezziceți dezziceați dezziserăți dezziseserăți, dezziseseți*
a III-a (ei, ele) dezzic (să) dezzi dezziceau dezziseră dezziseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)