2 intrări

5 definiții

dezvolbí, dezvolbésc, vb. IV (înv.) a desfășura, a desface.

dezvoálbe (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvólb

dezvoálbe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvoálb

DEZVOÁLBE, dezvólb, vb. III. (Înv.) 1. Tranz. A dezvolta, a extinde. 2. Refl. (Despre flori) A se deschide. ◊ (În sint.) Floare dezvoaltă = floare cu petalele desfăcute. [Part. dezvólt, -oáltă] (din lat. *disolvĕre (Candrea); dublet al formei neolog. dezvolta, format pe baza part. dezvolt, la fel ca it. svoltare din svolgere (Scriban))

dezvólb, -vólt, a -voálbe v. tr. (lat. *disvólvere, a desfășura. -Se conj. ca învolb. V. dezvolt). Desfășor: a dezvoalbe sfoara. Dezvolt. V. refl. Mă desfășor. Mă dezvolt: florile se dezvolb. – La Dej, el dezvoalse, el desfășură, desfăcu, și a -olbí.

Intrare: dezvoalbe
dezvoalbe (3 dezvolbă) verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezvoalbe dezvoalbere dezvolt dezvolbând singular plural
dezvolbă dezvolbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezvolb (să) dezvolb dezvolbeam
a II-a (tu) dezvolbi (să) dezvolbi dezvolbeai
a III-a (el, ea) dezvolbă (să) dezvolbe dezvolbea
plural I (noi) dezvolbăm (să) dezvolbăm dezvolbeam
a II-a (voi) dezvolbați (să) dezvolbați dezvolbeați
a III-a (ei, ele) dezvolb (să) dezvolbe dezvolbeau
dezvoalbe (3 dezvoalbă / -e) verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezvoalbe dezvoalbere dezvolbând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezvolb (să) dezvolb dezvolbeam
a II-a (tu) dezvolbi (să) dezvolbi dezvolbeai
a III-a (el, ea) dezvoalbă, dezvoalbe (să) dezvoalbă, dezvoalbe dezvolbea
plural I (noi) dezvolbeam
a II-a (voi) dezvolbeați
a III-a (ei, ele) dezvolb (să) dezvoalbă, dezvoalbe dezvolbeau
Intrare: dezvolbi
dezvolbi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.