2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezvólb, -vólt, a -voálbe v. tr. (lat. *disvólvere, a desfășura. -Se conj. ca învolb. V. dezvolt). Desfășor: a dezvoalbe sfoara. Dezvolt. V. refl. Mă desfășor. Mă dezvolt: florile se dezvolb. – La Dej, el dezvoalse, el desfășură, desfăcu, și a -olbí.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezvoálbe (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvólb

dezvoálbe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvoálb


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

DEZVOÁLBE, dezvólb, vb. III. (Înv.) 1. Tranz. A dezvolta, a extinde. 2. Refl. (Despre flori) A se deschide. ◊ (În sint.) Floare dezvoaltă = floare cu petalele desfăcute. [Part. dezvólt, -oáltă] (din lat. *disolvĕre (Candrea); dublet al formei neolog. dezvolta, format pe baza part. dezvolt, la fel ca it. svoltare din svolgere (Scriban))


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dezvolbí, dezvolbésc, vb. IV (înv.) a desfășura, a desface.

Intrare: dezvolbi
dezvolbi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dezvoalbe
dezvoalbe (3 dezvolbă) verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
verb (V666.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvoalbe
  • dezvoalbere
  • dezvolbând
  • dezvolbându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvolb
(să)
  • dezvolb
  • dezvolbeam
a II-a (tu)
  • dezvolbi
(să)
  • dezvolbi
  • dezvolbeai
a III-a (el, ea)
  • dezvolbă
(să)
  • dezvolbe
  • dezvolbea
plural I (noi)
  • dezvolbăm
(să)
  • dezvolbăm
  • dezvolbeam
a II-a (voi)
  • dezvolbați
(să)
  • dezvolbați
  • dezvolbeați
a III-a (ei, ele)
  • dezvolb
(să)
  • dezvolbe
  • dezvolbeau
dezvoalbe (3 dezvoalbă / -e) verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
verb (V666)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvoalbe
  • dezvoalbere
  • dezvolbând
  • dezvolbându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvolb
(să)
  • dezvolb
  • dezvolbeam
a II-a (tu)
  • dezvolbi
(să)
  • dezvolbi
  • dezvolbeai
a III-a (el, ea)
  • dezvoalbă
  • dezvoalbe
(să)
  • dezvoalbă
  • dezvoalbe
  • dezvolbea
plural I (noi)
  • dezvolbeam
a II-a (voi)
  • dezvolbeați
a III-a (ei, ele)
  • dezvolb
(să)
  • dezvoalbă
  • dezvoalbe
  • dezvolbeau
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)