13 definiții pentru dezvinui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZVINUI, dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dezvinovăți. – Pref. dez- + [în]vinui.

dezvinui vtr [At: VLAHUȚĂ, N. 167 / Pzi: ~iesc / E: dez- + (în)vinui] 1-2 (Rar) A (se) dezvinovăți.

DEZVINUI, dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dezvinovăți. – Dez- + [în]vinui.

DEZVINUI, dezvinuiesc, vb. IV. Refl. A se dezvinovăți, a se justifica, a se disculpa. Nu crede că-ți spun asta pentru ca să mă dezvinuiesc de ce-am făcut. VLAHUȚĂ, O. A. 148.

A DEZVINUI ~iesc tranz. A recunoaște ca fiind nevinovat; a justifica; a dezvinovăți; a disculpa. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui

A SE DEZVINUI mă ~iesc intranz. A-și demonstra nevinovăția; a se dezvinovăți; a se disculpa; a se justifica. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui

desvinuì v. a ridica vina cuiva, a-l desvinovăți.

dezvinovățésc și (maĭ rar) dezvinuĭésc v. tr. (d. vinovat, vină). Disculp, scuz, justific de o acuzațiune, o vină saŭ greșală. V. refl. Mă disculp, mă scuz, probez nevinovăția: acuzatu s’ a dezvinovățit pe deplin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezvinui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinuiesc, 3 sg. dezvinuiește, imperf. 1 dezvinuiam; conj. prez. 1 sg. să dezvinuiesc, 3 să dezvinuiască

dezvinui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinuiesc, imperf. 3 sg. dezvinuia; conj. prez. 3 dezvinuiască

dezvinui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinuiesc, imperf. 3 sg. dezvinuia; conj. prez. 3 sg. și pl. dezvinuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZVINUI vb. v. apăra, dezvinovăți, disculpa, justifica, scuza.

dezvinui vb. v. APĂRA. DEZVINOVĂȚI. DISCULPA. JUSTIFICA. SCUZA.

Intrare: dezvinui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvinui
  • dezvinuire
  • dezvinuit
  • dezvinuitu‑
  • dezvinuind
  • dezvinuindu‑
singular plural
  • dezvinuiește
  • dezvinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvinuiesc
(să)
  • dezvinuiesc
  • dezvinuiam
  • dezvinuii
  • dezvinuisem
a II-a (tu)
  • dezvinuiești
(să)
  • dezvinuiești
  • dezvinuiai
  • dezvinuiși
  • dezvinuiseși
a III-a (el, ea)
  • dezvinuiește
(să)
  • dezvinuiască
  • dezvinuia
  • dezvinui
  • dezvinuise
plural I (noi)
  • dezvinuim
(să)
  • dezvinuim
  • dezvinuiam
  • dezvinuirăm
  • dezvinuiserăm
  • dezvinuisem
a II-a (voi)
  • dezvinuiți
(să)
  • dezvinuiți
  • dezvinuiați
  • dezvinuirăți
  • dezvinuiserăți
  • dezvinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezvinuiesc
(să)
  • dezvinuiască
  • dezvinuiau
  • dezvinui
  • dezvinuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezvinui, dezvinuiescverb

etimologie:
  • Prefix dez- + [în]vinui. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.