2 intrări

20 de definiții

dezvelít, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~íți, ~e / E: dezveli] 1 Care a fost scos de sub (sau din) învelitoare. 2 (D. monumente) Care a fost inaugurat Cf dezveli (5). 3 (D. construcții) Care are acoperișul scos.

DEZVELÍT, -Ă, dezveliți, -te, adj. 1. Care a fost scos din sau de sub învelitoare. 2. (Despre monumente) Care a fost inaugurat. 3. (Despre construcții) Care are acoperișul scos. – V. dezveli.

DEZVELÍT, -Ă, dezveliți, -te, adj. 1. Care a fost scos din sau de sub învelitoare. 2. (Despre monumente) Care a fost inaugurat. 3. (Despre construcții) Care are acoperișul scos. – V. dezveli.

DEZVELÍT adj. descoperit, neacoperit. (A dormit ~.)

dezvelí [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~vălí / Pzi: ~lésc / E: dez- + (în)veli] 1-2 vtr A (se) descoperi (1-2). 3 vt (Spc) A despacheta. 4 vt A da jos acoperișul unei case. 5 vt A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea). 6 vt (Fig) A arăta. 7 vr (Rar) A se înfățișa. 8-9 vtr (Înv) A (se) da în vileag. 10 vr (D. mugurii și bobocii plantelor) A se deschide.

DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A îndepărta o învelitoare de pe sine sau de pe altcineva ori ceva; a (se) descoperi. ♦ Tranz. Spec. A despacheta. ♦ Tranz. A da jos acoperișul de pe o casă. ♦ Tranz. A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperă). 2. Tranz. Fig. A face să apară, a lăsa să se vadă; a arăta. ♦ Refl. (Rar) A apărea în fața cuiva; a se înfățișa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) da în vileag; a (se) trăda. 4. Refl. (Despre mugurii și bobocii plantelor; p. ext. despre plante) A se deschide. – Pref. dez- + [în]veli.

DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A da la o parte, a îndepărta din jurul cuiva, de pe cineva sau ceva, sau de pe sine o învelitoare; a (se) descoperi. ♦ Tranz. Spec. A despacheta. ♦ Tranz. A da jos acoperișul de pe o casă. ♦ Tranz. A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea). 2. Tranz. Fig. A face să apară, a lasa să se vadă; a arăta. ♦ Refl. (Rar) A apărea în față cuiva; a se înfățișa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) da în vileag; a (se) trăda. 4. Refl. (Despre mugurii și bobocii plantelor; p. ext. despre plante; adesea fig.) A se deschide. – Dez- + [în]veli.

DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV. (Atestat și în forma dezvăli) (Uneori în concurență cu dezvălui) 1. Tranz. A da la o parte, a îndepărta (din jurul cuiva sau de pe cineva sau ceva) o învelitoare; a descoperi. Omul se mișcă și închise ochii, desfăcîndu-și brațele și dezvelindu-și-le, apoi îi deschise clipind. PREDA, Î. 164. Copila cu fața coperită Ce-l făcusă de jele să cînte... Dezvălindu-și obrazul s-arată. BUDAI-DELEANU, Ț. 142. Un caș dulce dezvălea, Optzeci de fălii tăia. ALECSANDRI, P. P. 55. ◊ (Poetic) Văd pe sfînta Marți cum rîde și descîntă de noroc Și-alungînd pe baba Dochie, dezvelește primăvara. COȘBUC, P. II 137. ♦ A despacheta. Calul de lemn era măreț și depășise toate visurile lui... cînd a apărut în prima zi, dezvelit din ambalajul de hîrtie, geluitură și scîndurele. C. PETRESCU, A. 309. ♦ A da jos (în parte sau în întregime) acoperișul unei case, a descoperi o casă. Azi dimineață am dezvălit bordeiu ca să-i dau [vacii] o mînă de ogrinji. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Refl. (Neobișnuit, despre morminte) A se deschide. Este ceasul nălucirii: un mormînt se dezvelește. ALEXANDRESCU, P. 132. ♦ (Cu privire la cuptorul de ars cărămizi) A dezlipi, a îndepărta lutul sau pămîntul cu care e acoperit cuptorul, după ce s-au ars cărămizile. Cînd, după citeva zile, cuptorul [pentru arderea cărămizilor] s-a răcit, oamenii încep să-l dezvelească. BOGZA, C. O. 225. 2. Tranz. Fig. A face să apară, a lăsa să se vadă, a arăta. Dantelele îi dezveliră brațul gros și alb. DUMITRIU, N. 41. Pîlpîiala ei însuflețea straniu vechile pînze de pe pereți, dezvelind într-însele... priveliști dintr-o lume de mucenicii și de patimi. M. I. CARAGIALE, C. 101. ♦ Refl. A apărea în fața cuiva, a se înfățișa. Cu cîtă strălucire, ce adînc și albastru se dezvelea cerul ! GÎRLEANU, L. 22. Deschizînd fereastra care dădea în grădină, începu să privească cum se dezvelesc încet din umbră și parcă cresc în desișuri negre de copaci vilele cochete. VLAHUȚĂ, O. A. III 34. ♦ (Rar) A afla, a descoperi. Dimpotrivă, stăpîne, trebuie să-l aperi și să-l păzești cel puțin pînă ce vei ispiti toate și vei dezvăli adevărul. SADOVEANU, D. P. 48. 3. Tranz. Fig. A destăinui, a da în vileag, a da pe față, a trăda. Acest secretar al lui Mihai dezvelise mai întîi prințului Andrei proiectul stăpînului său d-a năvăli în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 265. ◊ Refl. pas. Cum mi s-a dezvelit taina, greu să vă spun. MACEDONSKI, O. II 317. ◊ Refl. În atenția și interesul pe care ni-l arată un nou cunoscut, sufletul nostru găsește o plăcere, o sete irezistibilă de a se dezvăli. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. ♦ (Învechit) A expune, a dezvolta. Dă-mi voie, prietine, a-mi dezvăli ideea. NEGRUZZI, S. I 270. 4. Refl. (Despre mugurii și bobocii plantelor, p. ext. despre plante) A se deschide. Pe sub zăplaz, boboci sfioși de toporași se dezvăleau. SADOVEANU, O. IV 41. Pornea înflorirea de primăvară. Se dezvăleau liliecii și în tufișuri de mesteceni își începeau viersul încă sfios niște păsărele cîntărețe. id. M. C. 120. ◊ Fig. Mai să nu-l cunoască, așa crescuse și se dezvelise ca un măr rotat care înflorește întîia oară într-o primăvară. SADOVEANU, M. C. 32. 5. Refl. (Neobișnuit, despre un fir depănat) A se desface, a se desfășura. Vîrtelnița se mișcă alene scîrțîind îndelungat și lasă firul a se dezvăli. SLAVICI, N. I 33. – Variantă: (Mold., Transilv.) dezvălí vb. IV.

dezvelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvelésc, imperf. 3 sg. dezveleá; conj. prez. 3 să dezveleáscă

dezvelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvelésc, imperf. 3 sg. dezveleá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezveleáscă

DEZVELÍ vb. 1. a (se) descoperi, (rar) a (se) dezvălui, (Ban.) a (se) descutropi, (Olt. și Ban.) a (se) destruca. (Era învelit și s-a ~ în somn.) 2. a inaugura. (A ~ un monument.)

DEZVELÍ vb. v. apărea, arăta, confesa, declara, desface, desfășura, destăinui, dezvălui, divulga, ivi, împărtăși, încredința, înfățișa, mărturisi, revela, spovedi, spune, trăda.

A (se) dezveli ≠ a (se) acoperi, a (se) înveli

A DEZVELÍ ~ésc tranz. 1) A descoperi, dând la o parte o învelitoare. 2) (obiecte) A face să se vadă scoțând din ambalaj. 3) (casa) A lipsi de înveliș. 4) (monumente, statui) A inaugura cu solemnitate în fața publicului (îndepărtând învelitoarea). 5) fig. A face să se vadă; a arăta. /dez- + a [în]veli

A SE DEZVELÍ se ~éște intranz. rar (despre boboci, muguri) A-și răsfira petalele; a se desface; a se desfoia. /dez- + a [în]veli

desvelì v. 1. a ridica învelișul; 2. a desfășura: firul se desvelește; 3. fig. a scoate la iveală: n’avusese vreme a-și desveli urîtul său caracter NEGR. 4. a descoperi: taina-ți să nu-i desvelești PANN.

dezvelésc V. dezvălesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZVELÍT adj. descoperit, neacoperit. (A dormit ~.)

DEZVELÍ vb. a (se) descoperi, (rar) a (se) dezvălui, (Ban.) a (se) descutropi, (Olt. și Ban.) a (se) destruca. (Era învelit și s-a ~ în somn.)

dezvelí vb. v. APĂREA. ARĂTA. CONFESA. DECLARA. DESFACE. DESFĂȘURA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. IVI. ÎMPĂRTĂȘI. ÎNCREDINȚA. ÎNFĂȚIȘA. MĂRTURISI. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. TRĂDA.

Intrare: dezvelit
dezvelit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezvelit dezvelitul dezveli dezvelita
plural dezveliți dezveliții dezvelite dezvelitele
genitiv-dativ singular dezvelit dezvelitului dezvelite dezvelitei
plural dezveliți dezveliților dezvelite dezvelitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezveli
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezveli dezvelire dezvelit dezvelind singular plural
dezvelește dezveliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezvelesc (să) dezvelesc dezveleam dezvelii dezvelisem
a II-a (tu) dezvelești (să) dezvelești dezveleai dezveliși dezveliseși
a III-a (el, ea) dezvelește (să) dezvelească dezvelea dezveli dezvelise
plural I (noi) dezvelim (să) dezvelim dezveleam dezvelirăm dezveliserăm, dezvelisem*
a II-a (voi) dezveliți (să) dezveliți dezveleați dezvelirăți dezveliserăți, dezveliseți*
a III-a (ei, ele) dezvelesc (să) dezvelească dezveleau dezveli dezveliseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)