2 intrări

2 definiții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZVEȘTÍ vb. v. dezbrăca, scoate, trage.

dezvești vb. v. DEZBRĂCA. SCOATE. TRAGE.

Intrare: dezveștire
dezveștire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezveștire
  • dezveștirea
plural
  • dezveștiri
  • dezveștirile
genitiv-dativ singular
  • dezveștiri
  • dezveștirii
plural
  • dezveștiri
  • dezveștirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezvești
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvești
  • dezveștire
  • dezveștit
  • dezveștitu‑
  • dezveștind
  • dezveștindu‑
singular plural
  • dezveștește
  • dezveștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezveștesc
(să)
  • dezveștesc
  • dezveșteam
  • dezveștii
  • dezveștisem
a II-a (tu)
  • dezveștești
(să)
  • dezveștești
  • dezveșteai
  • dezveștiși
  • dezveștiseși
a III-a (el, ea)
  • dezveștește
(să)
  • dezveștească
  • dezveștea
  • dezvești
  • dezveștise
plural I (noi)
  • dezveștim
(să)
  • dezveștim
  • dezveșteam
  • dezveștirăm
  • dezveștiserăm
  • dezveștisem
a II-a (voi)
  • dezveștiți
(să)
  • dezveștiți
  • dezveșteați
  • dezveștirăți
  • dezveștiserăți
  • dezveștiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezveștesc
(să)
  • dezveștească
  • dezveșteau
  • dezvești
  • dezveștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)