2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A îndepărta o învelitoare de pe sine sau de pe altcineva ori ceva; a (se) descoperi. ♦ Tranz. Spec. A despacheta. ♦ Tranz. A da jos acoperișul de pe o casă. ♦ Tranz. A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperă). 2. Tranz. Fig. A face să apară, a lăsa să se vadă; a arăta. ♦ Refl. (Rar) A apărea în fața cuiva; a se înfățișa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) da în vileag; a (se) trăda. 4. Refl. (Despre mugurii și bobocii plantelor; p. ext. despre plante) A se deschide. – Pref. dez- + [în]veli.

dezvelí [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~vălí / Pzi: ~lésc / E: dez- + (în)veli] 1-2 vtr A (se) descoperi (1-2). 3 vt (Spc) A despacheta. 4 vt A da jos acoperișul unei case. 5 vt A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea). 6 vt (Fig) A arăta. 7 vr (Rar) A se înfățișa. 8-9 vtr (Înv) A (se) da în vileag. 10 vr (D. mugurii și bobocii plantelor) A se deschide.

DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A da la o parte, a îndepărta din jurul cuiva, de pe cineva sau ceva, sau de pe sine o învelitoare; a (se) descoperi. ♦ Tranz. Spec. A despacheta. ♦ Tranz. A da jos acoperișul de pe o casă. ♦ Tranz. A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea). 2. Tranz. Fig. A face să apară, a lasa să se vadă; a arăta. ♦ Refl. (Rar) A apărea în față cuiva; a se înfățișa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) da în vileag; a (se) trăda. 4. Refl. (Despre mugurii și bobocii plantelor; p. ext. despre plante; adesea fig.) A se deschide. – Dez- + [în]veli.

DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV. (Atestat și în forma dezvăli) (Uneori în concurență cu dezvălui) 1. Tranz. A da la o parte, a îndepărta (din jurul cuiva sau de pe cineva sau ceva) o învelitoare; a descoperi. Omul se mișcă și închise ochii, desfăcîndu-și brațele și dezvelindu-și-le, apoi îi deschise clipind. PREDA, Î. 164. Copila cu fața coperită Ce-l făcusă de jele să cînte... Dezvălindu-și obrazul s-arată. BUDAI-DELEANU, Ț. 142. Un caș dulce dezvălea, Optzeci de fălii tăia. ALECSANDRI, P. P. 55. ◊ (Poetic) Văd pe sfînta Marți cum rîde și descîntă de noroc Și-alungînd pe baba Dochie, dezvelește primăvara. COȘBUC, P. II 137. ♦ A despacheta. Calul de lemn era măreț și depășise toate visurile lui... cînd a apărut în prima zi, dezvelit din ambalajul de hîrtie, geluitură și scîndurele. C. PETRESCU, A. 309. ♦ A da jos (în parte sau în întregime) acoperișul unei case, a descoperi o casă. Azi dimineață am dezvălit bordeiu ca să-i dau [vacii] o mînă de ogrinji. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Refl. (Neobișnuit, despre morminte) A se deschide. Este ceasul nălucirii: un mormînt se dezvelește. ALEXANDRESCU, P. 132. ♦ (Cu privire la cuptorul de ars cărămizi) A dezlipi, a îndepărta lutul sau pămîntul cu care e acoperit cuptorul, după ce s-au ars cărămizile. Cînd, după cîteva zile, cuptorul [pentru arderea cărămizilor] s-a răcit, oamenii încep să-l dezvelească. BOGZA, C. O. 225. 2. Tranz. Fig. A face să apară, a lăsa să se vadă, a arăta. Dantelele îi dezveliră brațul gros și alb. DUMITRIU, N. 41. Pîlpîiala ei însuflețea straniu vechile pînze de pe pereți, dezvelind într-însele... priveliști dintr-o lume de mucenicii și de patimi. M. I. CARAGIALE, C. 101. ♦ Refl. A apărea în fața cuiva, a se înfățișa. Cu cîtă strălucire, ce adînc și albastru se dezvelea cerul! GÎRLEANU, L. 22. Deschizînd fereastra care dădea în grădină, începu să privească cum se dezvelesc încet din umbră și parcă cresc în desișuri negre de copaci vilele cochete. VLAHUȚĂ, O. A. III 34. ♦ (Rar) A afla, a descoperi. Dimpotrivă, stăpîne, trebuie să-l aperi și să-l păzești cel puțin pînă ce vei ispiti toate și vei dezvăli adevărul. SADOVEANU, D. P. 48. 3. Tranz. Fig. A destăinui, a da în vileag, a da pe față, a trăda. Acest secretar al lui Mihai dezvelise mai întîi prințului Andrei proiectul stăpînului său d-a năvăli în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 265. ◊ Refl. pas. Cum mi s-a dezvelit taina, greu să vă spun. MACEDONSKI, O. II 317. ◊ Refl. În atenția și interesul pe care ni-l arată un nou cunoscut, sufletul nostru găsește o plăcere, o sete irezistibilă de a se dezvăli. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. ♦ (Învechit) A expune, a dezvolta. Dă-mi voie, prietine, a-mi dezvăli ideea. NEGRUZZI, S. I 270. 4. Refl. (Despre mugurii și bobocii plantelor, p. ext. despre plante) A se deschide. Pe sub zăplaz, boboci sfioși de toporași se dezvăleau. SADOVEANU, O. IV 41. Pornea înflorirea de primăvară. Se dezvăleau liliecii și în tufișuri de mesteceni își începeau viersul încă sfios niște păsărele cîntărețe. id. M. C. 120. ◊ Fig. Mai să nu-l cunoască, așa crescuse și se dezvelise ca un măr rotat care înflorește întîia oară într-o primăvară. SADOVEANU, M. C. 32. 5. Refl. (Neobișnuit, despre un fir depănat) A se desface, a se desfășura. Vîrtelnița se mișcă alene scîrțîind îndelungat și lasă firul a se dezvăli. SLAVICI, N. I 33. – Variantă: (Mold., Transilv.) dezvălí vb. IV.

A SE DEZVELÍ se ~éște intranz. rar (despre boboci, muguri) A-și răsfira petalele; a se desface; a se desfoia. /dez- + a [în]veli

A DEZVELÍ ~ésc tranz. 1) A descoperi, dând la o parte o învelitoare. 2) (obiecte) A face să se vadă scoțând din ambalaj. 3) (casa) A lipsi de înveliș. 4) (monumente, statui) A inaugura cu solemnitate în fața publicului (îndepărtând învelitoarea). 5) fig. A face să se vadă; a arăta. /dez- + a [în]veli

desvelì v. 1. a ridica învelișul; 2. a desfășura: firul se desvelește; 3. fig. a scoate la iveală: n’avusese vreme a-și desveli urîtul său caracter NEGR. 4. a descoperi: taina-ți să nu-i desvelești PANN.

dezvălésc (est) și e’lésc (vest) v. tr. (după învălesc). Descoper, ĭaŭ învelișu saŭ învălitoarea: vîntu a desvelit casa. Fig. Arăt, daŭ la iveală. Dezvăluĭesc, destăinuĭesc, divulg. V. dezgolesc și dezgovesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezvelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvelésc, imperf. 3 sg. dezveleá; conj. prez. 3 să dezveleáscă

dezvelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvelésc, imperf. 3 sg. dezveleá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezveleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZVELÍ vb. v. apărea, arăta, confesa, declara, desface, desfășura, destăinui, dezvălui, divulga, ivi, împărtăși, încredința, înfățișa, mărturisi, revela, spovedi, spune, trăda.

DEZVELÍ vb. 1. a (se) descoperi, (rar) a (se) dezvălui, (Ban.) a (se) descutropi, (Olt. și Ban.) a (se) destruca. (Era învelit și s-a ~ în somn.) 2. a inaugura. (A ~ un monument.)

dezveli vb. v. APĂREA. ARĂTA. CONFESA. DECLARA. DESFACE. DESFĂȘURA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. IVI. ÎMPĂRTĂȘI. ÎNCREDINȚA. ÎNFĂȚIȘA. MĂRTURISI. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. TRĂDA.

DEZVELI vb. a (se) descoperi, (rar) a (se) dezvălui, (Ban.) a (se) descutropi, (Olt. și Ban.) a (se) destruca. (Era învelit și s-a ~ în somn.)

A (se) dezveli ≠ a (se) acoperi, a (se) înveli

Intrare: dezvălire
dezvălire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezvălire
  • dezvălirea
plural
  • dezvăliri
  • dezvălirile
genitiv-dativ singular
  • dezvăliri
  • dezvălirii
plural
  • dezvăliri
  • dezvălirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezveli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezveli
  • dezvelire
  • dezvelit
  • dezvelitu‑
  • dezvelind
  • dezvelindu‑
singular plural
  • dezvelește
  • dezveliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvelesc
(să)
  • dezvelesc
  • dezveleam
  • dezvelii
  • dezvelisem
a II-a (tu)
  • dezvelești
(să)
  • dezvelești
  • dezveleai
  • dezveliși
  • dezveliseși
a III-a (el, ea)
  • dezvelește
(să)
  • dezvelească
  • dezvelea
  • dezveli
  • dezvelise
plural I (noi)
  • dezvelim
(să)
  • dezvelim
  • dezveleam
  • dezvelirăm
  • dezveliserăm
  • dezvelisem
a II-a (voi)
  • dezveliți
(să)
  • dezveliți
  • dezveleați
  • dezvelirăți
  • dezveliserăți
  • dezveliseți
a III-a (ei, ele)
  • dezvelesc
(să)
  • dezvelească
  • dezveleau
  • dezveli
  • dezveliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvăli
  • dezvălire
  • dezvălit
  • dezvălitu‑
  • dezvălind
  • dezvălindu‑
singular plural
  • dezvălește
  • dezvăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvălesc
(să)
  • dezvălesc
  • dezvăleam
  • dezvălii
  • dezvălisem
a II-a (tu)
  • dezvălești
(să)
  • dezvălești
  • dezvăleai
  • dezvăliși
  • dezvăliseși
a III-a (el, ea)
  • dezvălește
(să)
  • dezvălească
  • dezvălea
  • dezvăli
  • dezvălise
plural I (noi)
  • dezvălim
(să)
  • dezvălim
  • dezvăleam
  • dezvălirăm
  • dezvăliserăm
  • dezvălisem
a II-a (voi)
  • dezvăliți
(să)
  • dezvăliți
  • dezvăleați
  • dezvălirăți
  • dezvăliserăți
  • dezvăliseți
a III-a (ei, ele)
  • dezvălesc
(să)
  • dezvălească
  • dezvăleau
  • dezvăli
  • dezvăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezveli dezvăli

  • 1. tranzitiv reflexiv A îndepărta o învelitoare de pe sine sau de pe altcineva ori ceva; a (se) descoperi.
    surse: DEX '09 DLRM sinonime: descoperi antonime: acoperi înveli attach_file 4 exemple
    exemple
    • Omul se mișcă și închise ochii, desfăcîndu-și brațele și dezvelindu-și-le, apoi îi deschise clipind. PREDA, Î. 164.
      surse: DLRLC
    • Copila cu fața coperită Ce-l făcusă de jele să cînte... Dezvălindu-și obrazul s-arată. BUDAI-DELEANU, Ț. 142.
      surse: DLRLC
    • Un caș dulce dezvălea, Optzeci de fălii tăia. ALECSANDRI, P. P. 55.
      surse: DLRLC
    • poetic Văd pe sfînta Marți cum rîde și descîntă de noroc Și-alungînd pe baba Dochie, dezvelește primăvara. COȘBUC, P. II 137.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Calul de lemn era măreț și depășise toate visurile lui... cînd a apărut în prima zi, dezvelit din ambalajul de hîrtie, geluitură și scîndurele. C. PETRESCU, A. 309.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A da jos acoperișul de pe o casă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Azi dimineață am dezvălit bordeiu ca să-i dau [vacii] o mînă de ogrinji. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.3. tranzitiv A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperă).
      surse: DEX '09
    • 1.4. reflexiv neobișnuit (Despre morminte) A se deschide.
      exemple
      • Este ceasul nălucirii: un mormînt se dezvelește. ALEXANDRESCU, P. 132.
    • 1.5. (Cu privire la cuptorul de ars cărămizi) A dezlipi, a îndepărta lutul sau pământul cu care e acoperit cuptorul, după ce s-au ars cărămizile.
      exemple
      • Cînd, după cîteva zile, cuptorul [pentru arderea cărămizilor] s-a răcit, oamenii încep să-l dezvelească. BOGZA, C. O. 225.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face să apară, a lăsa să se vadă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: arăta attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dantelele îi dezveliră brațul gros și alb. DUMITRIU, N. 41.
      surse: DLRLC
    • Pîlpîiala ei însuflețea straniu vechile pînze de pe pereți, dezvelind într-însele... priveliști dintr-o lume de mucenicii și de patimi. M. I. CARAGIALE, C. 101.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv rar A apărea în fața cuiva; a se înfățișa.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înfățișa attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cu cîtă strălucire, ce adînc și albastru se dezvelea cerul! GÎRLEANU, L. 22.
        surse: DLRLC
      • Deschizînd fereastra care dădea în grădină, începu să privească cum se dezvelesc încet din umbră și parcă cresc în desișuri negre de copaci vilele cochete. VLAHUȚĂ, O. A. III 34.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Dimpotrivă, stăpîne, trebuie să-l aperi și să-l păzești cel puțin pînă ce vei ispiti toate și vei dezvăli adevărul. SADOVEANU, D. P. 48.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv figurat A (se) da în vileag; a (se) trăda.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: destăinui trăda attach_file 3 exemple
    exemple
    • Acest secretar al lui Mihai dezvelise mai întîi prințului Andrei proiectul stăpînului său d-a năvăli în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 265.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Cum mi s-a dezvelit taina, greu să vă spun. MACEDONSKI, O. II 317.
      surse: DLRLC
    • În atenția și interesul pe care ni-l arată un nou cunoscut, sufletul nostru găsește o plăcere, o sete irezistibilă de a se dezvăli. VLAHUȚĂ, O. A. III 38.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre mugurii și bobocii plantelor, prin exyensiune.despre plante) A se deschide.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deschide attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe sub zăplaz, boboci sfioși de toporași se dezvăleau. SADOVEANU, O. IV 41.
      surse: DLRLC
    • Pornea înflorirea de primăvară. Se dezvăleau liliecii și în tufișuri de mesteceni își începeau viersul încă sfios niște păsărele cîntărețe. SADOVEANU, M. C. 120.
      surse: DLRLC
    • figurat Mai să nu-l cunoască, așa crescuse și se dezvelise ca un măr rotat care înflorește întîia oară într-o primăvară. SADOVEANU, M. C. 32.
      surse: DLRLC
  • 5. reflexiv neobișnuit (Despre un fir depănat) A se desface, a se desfășura.
    exemple
    • Vîrtelnița se mișcă alene scîrțîind îndelungat și lasă firul a se dezvăli. SLAVICI, N. I 33.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix dez- + [în]veli.
    surse: DEX '09