2 intrări

4 definiții

A dezvârti ≠ a învârti

A DEZVÂRTÍ ~ésc tranz. reg. A face să se dezvârtească. /dez- + a [în]vârti

A SE DEZVÂRTÍ mă ~ésc intranz. reg. A se învârti în direcție opusă. /dez- + a [în]vârti

dezvîrtésc v. tr. (după învîrteșc). Învîrtesc înapoĭ: a dezvîrti o funie.

Intrare: dezvârti
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezvârti dezvârtire dezvârtit dezvârtind singular plural
dezvârte dezvârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezvârt (să) dezvârt dezvârteam dezvârtii dezvârtisem
a II-a (tu) dezvârți (să) dezvârți dezvârteai dezvârtiși dezvârtiseși
a III-a (el, ea) dezvârte (să) dezvârtă dezvârtea dezvârti dezvârtise
plural I (noi) dezvârtim (să) dezvârtim dezvârteam dezvârtirăm dezvârtiserăm, dezvârtisem*
a II-a (voi) dezvârtiți (să) dezvârtiți dezvârteați dezvârtirăți dezvârtiserăți, dezvârtiseți*
a III-a (ei, ele) dezvârt (să) dezvârtă dezvârteau dezvârti dezvârtiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezvârti dezvârtire dezvârtit dezvârtind singular plural
dezvârtește dezvârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezvârtesc (să) dezvârtesc dezvârteam dezvârtii dezvârtisem
a II-a (tu) dezvârtești (să) dezvârtești dezvârteai dezvârtiși dezvârtiseși
a III-a (el, ea) dezvârtește (să) dezvârtească dezvârtea dezvârti dezvârtise
plural I (noi) dezvârtim (să) dezvârtim dezvârteam dezvârtirăm dezvârtiserăm, dezvârtisem*
a II-a (voi) dezvârtiți (să) dezvârtiți dezvârteați dezvârtirăți dezvârtiserăți, dezvârtiseți*
a III-a (ei, ele) dezvârtesc (să) dezvârtească dezvârteau dezvârti dezvârtiseră
Intrare: dezvârtire
dezvârtire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezvârtire dezvârtirea
plural dezvârtiri dezvârtirile
genitiv-dativ singular dezvârtiri dezvârtirii
plural dezvârtiri dezvârtirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)