2 intrări

4 definiții

A dezvârti ≠ a învârti

A DEZVÂRTÍ ~ésc tranz. reg. A face să se dezvârtească. /dez- + a [în]vârti

A SE DEZVÂRTÍ mă ~ésc intranz. reg. A se învârti în direcție opusă. /dez- + a [în]vârti

dezvîrtésc v. tr. (după învîrteșc). Învîrtesc înapoĭ: a dezvîrti o funie.

Intrare: dezvârti
verb (VT305)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvârti
  • dezvârtire
  • dezvârtit
  • dezvârtind
singular plural
  • dezvârte
  • dezvârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvârt
(să)
  • dezvârt
  • dezvârteam
  • dezvârtii
  • dezvârtisem
a II-a (tu)
  • dezvârți
(să)
  • dezvârți
  • dezvârteai
  • dezvârtiși
  • dezvârtiseși
a III-a (el, ea)
  • dezvârte
(să)
  • dezvârtă
  • dezvârtea
  • dezvârti
  • dezvârtise
plural I (noi)
  • dezvârtim
(să)
  • dezvârtim
  • dezvârteam
  • dezvârtirăm
  • dezvârtiserăm
  • dezvârtisem
a II-a (voi)
  • dezvârtiți
(să)
  • dezvârtiți
  • dezvârteați
  • dezvârtirăți
  • dezvârtiserăți
  • dezvârtiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezvârt
(să)
  • dezvârtă
  • dezvârteau
  • dezvârti
  • dezvârtiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvârti
  • dezvârtire
  • dezvârtit
  • dezvârtind
singular plural
  • dezvârtește
  • dezvârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvârtesc
(să)
  • dezvârtesc
  • dezvârteam
  • dezvârtii
  • dezvârtisem
a II-a (tu)
  • dezvârtești
(să)
  • dezvârtești
  • dezvârteai
  • dezvârtiși
  • dezvârtiseși
a III-a (el, ea)
  • dezvârtește
(să)
  • dezvârtească
  • dezvârtea
  • dezvârti
  • dezvârtise
plural I (noi)
  • dezvârtim
(să)
  • dezvârtim
  • dezvârteam
  • dezvârtirăm
  • dezvârtiserăm
  • dezvârtisem
a II-a (voi)
  • dezvârtiți
(să)
  • dezvârtiți
  • dezvârteați
  • dezvârtirăți
  • dezvârtiserăți
  • dezvârtiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezvârtesc
(să)
  • dezvârtească
  • dezvârteau
  • dezvârti
  • dezvârtiseră
Intrare: dezvârtire
dezvârtire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezvârtire
  • dezvârtirea
plural
  • dezvârtiri
  • dezvârtirile
genitiv-dativ singular
  • dezvârtiri
  • dezvârtirii
plural
  • dezvârtiri
  • dezvârtirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)