2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dezumanizáre sf [At: DEX / Pl: ~zắri / E: dezumaniza] Pierdere a caracteristicilor umane.

DEZUMANIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) dezumaniza și rezultatul ei. – V. dezumaniza.

DEZUMANIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) dezumaniza și rezultatul ei. – V. dezumaniza.

DEZUMANIZÁRE s. f. Acțiunea de a dezumaniza; îndepărtarea sau pierderea caracterelor umane (mai ales în sens moral).

!dezumanizáre (de-zu-/dez-u-) s. f., g.-d. art. dezumanizắrii

dezumanizáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezumanizării

DEZUMANIZÁRE s. v. abrutizare.

DEZUMANIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezumaniza. [< dezumaniza].

dezumanizá vtr [At: DN2 / Pzi: ~zéz / E: fr déhumaniser] 1-2 A face să-și piardă (sau a-și pierde) caracteristicile umane.

DEZUMANIZÁ, dezumanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde sentimentele, a se abrutiza. – Din fr. déshumaniser.

DEZUMANIZÁ, dezumanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde caracterele specific umane. – Din fr. déshumaniser.

DEZUMANIZÁ, dezumanizez, vb. I. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă caracterele (mai ales morale) de om, să nu mai fie uman. ♦ (Cu privire la personaje dintr-o operă artistică) A face să fie lipsit de specificul concret uman, de caracteristicile individuale; a schematiza. Profilul capului nu este... judicios construit, păcătuind prin anume defecte de proporție, care îl dezumanizează. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 14/5.

!dezumanizá (a ~) (de-zu-/dez-u-) vb., ind. prez. 3 dezumanizeáză

dezumanizá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezumanizéz, 3 sg. și pl. dezumanizeáză

DEZUMANIZÁ vb. v. abrutiza.

DEZUMANIZÁ vb. I. tr., refl. A face să-și piardă sau a pierde caracterele umane, a face să-și piardă sau a pierde sentimentele omenești. ♦ tr. (Lit.) A prezenta schematic, a reduce la liniile cele mai generale (un personaj). [Cf. fr. déshumaniser].

DEZUMANIZÁ vb. I. tr., refl. a face (pe cineva) să-și piardă, a-și pierde caracterele sau sentimentele umane; a (se) abrutiza. II. tr. a prezenta schematic un personaj literar. (< fr. déshumaniser)

A SE DEZUMANIZÁ mă ~éz intranz. A pierde caracteristicile umane. /<fr. déshumaniser

A DEZUMANIZÁ ~éz tranz. A face să se dezumanizeze. /<fr. déshumaniser


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZUMANIZÁRE s. abrutizare, animalizare. (~ cuiva din cauza băuturii.)

Intrare: dezumaniza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezumaniza dezumanizare dezumanizat dezumanizând singular plural
dezumanizea dezumanizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezumanizez (să) dezumanizez dezumanizam dezumanizai dezumanizasem
a II-a (tu) dezumanizezi (să) dezumanizezi dezumanizai dezumanizași dezumanizaseși
a III-a (el, ea) dezumanizea (să) dezumanizeze dezumaniza dezumaniză dezumanizase
plural I (noi) dezumanizăm (să) dezumanizăm dezumanizam dezumanizarăm dezumanizaserăm, dezumanizasem*
a II-a (voi) dezumanizați (să) dezumanizați dezumanizați dezumanizarăți dezumanizaserăți, dezumanizaseți*
a III-a (ei, ele) dezumanizea (să) dezumanizeze dezumanizau dezumaniza dezumanizaseră
Intrare: dezumanizare
dezumanizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezumanizare dezumanizarea
plural dezumanizări dezumanizările
genitiv-dativ singular dezumanizări dezumanizării
plural dezumanizări dezumanizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)