2 intrări

18 definiții

dezrobít, ~ă a [At: RUS, I. III, 197/8 / Pl: ~íți, ~e / E: dezrobi] 1 Scos din robie. 2 Eliberat de sub asuprire socială sau politică. 3 Eliberat de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină. 4 Care și-a dobândit independența. 5 Eliberat din prizonierat sau dintr-o asuprire străină. 6 Scăpat dintr-o situație umilitoare sau apăsătoare. 7 Descătușat dintr-o pasiune, dintr-un viciu.

DEZROBÍT, -Ă, dezrobiți, -te, adj. Care a fost eliberat din robie, p. gener. de sub asuprire politică sau socială, de sub o ocupație, din prizonierat etc. – V. dezrobi.

DEZROBÍT, -Ă, dezrobiți, -te, adj. Care a fost eliberat din robie, de sub exploatare, din prizonierat etc.; care și-a căpătat independența. – V. dezrobi.

DEZROBÍT adj. v. eliberat.

dezrobí [At: LEGIUIRE, 46/32 / Pzi: ~bésc / E: dez- + robi] 1-2 vtr A (se) elibera din starea de robie. 3-4 vtr (Pgn) A (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. 5 vt A elibera un stat, un popor de sub o ocupație militară sau de o asuprire străină. 6 vt A asigura independența unui popor. 7 vt A elibera din prizonierat sau dintr-o detenție nedreaptă. 8 vt (Fig) A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare.

DEZROBÍ, dezrobesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) elibera din starea de robie; p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială. ♦ Tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupație; a asigura independența unui stat. 2. Tranz. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detenție nedreaptă. 3. Tranz. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare. – Pref. dez- + robi.

DEZROBÍ, dezrobesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) elibera din starea de robie; p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. ♦ Tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină; a asigura independența unei țări, unui popor. 2. Tranz. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detențiune nedreaptă. 3. Tranz. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare. – Dez- + robi.

DEZROBÍ, dezrobesc, vb. IV. Tranz. 1. A scoate, a elibera din starea de robie sau de sclavie (ca forme specifice ale relațiilor sociale în sclavagism și în feudalism); p. ext. a elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. Vor mai fi bătălii Pînă omul de om l-om putea dezrobi. TOMA, C. V. 395. Trebuie să adunăm și să înarmăm o sută de mii de clăcași dezrobiți. CAMIL PETRESCU, B. 139. Constantin Mavrocordat dezrobește vecinii. NEGRUZZI, S. I 277. 2. A elibera (un stat, un popor) de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină; a asigura (unei țări, unui popor) independența. Știrea ta e tristă foarte. Nu că fiu-meu a murit; Dar că chiar prin a lui moarte Pe romîni n-a dezrobit. BOLINTINEANU, O. 66. ◊ Refl. Domnule maior, se dezrobește țara. CAMIL PETRESCU, B. 93. 3. A elibera din prizonierat sau dintr-o detențiune. Să ni-i dezrobească craiul [pe cei zălogiți]. DAVILA, V. V. 73. 4. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o încătușare, de sub o apăsare; a emancipa. Și te-am disprețuit, eu, bravul soldat al științei pozitive și aplicate, menite să dezrobească omenirea din robia prejudecăților seculare. GALACTION, O. I 228.

dezrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrobésc, imperf. 3 sg. dezrobeá; conj. prez. 3 dezrobeáscă

dezrobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrobésc, imperf. 3 sg. dezrobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezrobeáscă

DEZROBÍ vb. a (se) elibera, a (se) emancipa, a (se) libera, (înv. și pop.) a (se) mântui, (pop.) a (se) slobozi, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătușa. (I-a ~ pe țărani.)

A dezrobi ≠ a înrobi, a robi, a subjuga

A DEZROBÍ ~ésc tranz. 1) A face să se dezrobească. 2) (popoare, state etc. înrobite) A elibera de sub o ocupație străină; a asigura independența. /dez- + a robi

A SE DEZROBÍ mă ~ésc intranz. 1) A se elibera din robie. 2) A deveni independent, eliberându-se de conveniențele morale și sociale; a se emancipa. /dez- + a robi

desrobì v. a scoate, a răscumpăra din robie.

dezrobésc v. tr. (d. rob). Scot din robie, emancipez. – For,a desr- nu se aude.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZROBÍT adj. eliberat, (înv. și pop.) mîntuít. (Un popor ~.)

DEZROBÍ vb. a (se) elibera, a (se) emancipa, a (se) libera, (înv. și pop.) a (se) mîntui, (pop.) a (se) slobozi, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătușa. (I-a ~ pe țărani.)

Intrare: dezrobit
dezrobit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezrobit dezrobitul dezrobi dezrobita
plural dezrobiți dezrobiții dezrobite dezrobitele
genitiv-dativ singular dezrobit dezrobitului dezrobite dezrobitei
plural dezrobiți dezrobiților dezrobite dezrobitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezrobi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezrobi dezrobire dezrobit dezrobind singular plural
dezrobește dezrobiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezrobesc (să) dezrobesc dezrobeam dezrobii dezrobisem
a II-a (tu) dezrobești (să) dezrobești dezrobeai dezrobiși dezrobiseși
a III-a (el, ea) dezrobește (să) dezrobească dezrobea dezrobi dezrobise
plural I (noi) dezrobim (să) dezrobim dezrobeam dezrobirăm dezrobiserăm, dezrobisem*
a II-a (voi) dezrobiți (să) dezrobiți dezrobeați dezrobirăți dezrobiserăți, dezrobiseți*
a III-a (ei, ele) dezrobesc (să) dezrobească dezrobeau dezrobi dezrobiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)