2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZRĂDĂCINÁT, -Ă, dezrădăcinați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre plante) Care a fost scos din pământ cu rădăcină cu tot. 2. Adj., s. m. și f. P. anal. (Persoană) care și-a părăsit locul de naștere și se simte străină. ♦ (Persoană) care nu se poate adapta (la noile condiții de mediu, de viață). – V. dezrădăcina.

dezrădăcinat, ~ă a [At: N. TEST. (1648), 201r/15 / S și: (înv) desr~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezrădăcina] 1 (D. arbori, plante) Smuls din rădăcini. 2 (Fig; d. oameni) Care a părăsit mediul natural, locul de naștere pentru a se muta în alt loc unde se simte străin.

DEZRĂDĂCINÁT, -Ă, dezrădăcinați, -te, adj. 1. (Despre plante) Care a fost scos din pământ cu rădăcină cu tot. 2. P. anal. (Despre oameni) Care și-a părăsit locul de naștere și se simte străin în noul loc; care nu se poate adapta (la noile condiții de mediu, de viață). – V. dezrădăcina.

DEZRĂDĂCINÁT, -Ă, dezrădăcinați, -te, adj. (Despre oameni) Care și-a părăsit locul de naștere și se simte străin în noul loc; care nu se poate adapta (la noile condiții de viață).

DEZRĂDĂCINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEZRĂDĂCINA. 2) (despre persoane) Care și-a părăsit locul de naștere și nu se poate adapta la noile condiții de trai. /v. a dezrădăcina


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZRĂDĂCINÁT adj. v. înstrăinat, străin.

dezrădăcinat adj. v. ÎNSTRĂINAT. STRĂIN.

Intrare: dezrădăcinată
dezrădăcinată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezrădăcina
  • dezrădăcinata
plural
  • dezrădăcinate
  • dezrădăcinatele
genitiv-dativ singular
  • dezrădăcinate
  • dezrădăcinatei
plural
  • dezrădăcinate
  • dezrădăcinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezrădăcinat (adj.)
dezrădăcinat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezrădăcinat
  • dezrădăcinatul
  • dezrădăcinatu‑
  • dezrădăcina
  • dezrădăcinata
plural
  • dezrădăcinați
  • dezrădăcinații
  • dezrădăcinate
  • dezrădăcinatele
genitiv-dativ singular
  • dezrădăcinat
  • dezrădăcinatului
  • dezrădăcinate
  • dezrădăcinatei
plural
  • dezrădăcinați
  • dezrădăcinaților
  • dezrădăcinate
  • dezrădăcinatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezrădăcinat (adj.)

etimologie:

  • vezi dezrădăcina
    surse: DEX '98 DEX '09

dezrădăcinat, -ă (persoană) dezrădăcinată

  • 1. Persoană care și-a părăsit locul de naștere și se simte străină.
    surse: DEX '09
    • 1.1. Persoană care nu se poate adapta (la noile condiții de mediu, de viață).
      surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi dezrădăcina
    surse: DEX '98 DEX '09