2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (7)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZORIENTARE, dezorientări, s. f. Faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranță, șovăială; descumpănire. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta.
DEZORIENTARE, dezorientări, s. f. Faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranță, șovăială; descumpănire. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
dezorientare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~tări / E: dezorienta] 1 Rătăcire. 2 Pierdere a prezenței de spirit Si: nehotărâre, șovăială, nesiguranță, descumpănire Cf dezorienta (3). 3 (Spc; Med) Imposibilitate a unui bolnav psihic de a se situa în spațiu și timp.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZORIENTARE s. f. Faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranță, șovăială.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZORIENTARE s.f. Acțiunea de a dezorienta și rezultatul ei; descumpănire, uluire, deconcertare. [Pron. -ri-en-. / < dezorienta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZORIENTARE s. f. acțiunea de a dezorienta; descumpănire, uluire, deconcertare. ◊ pierdere a capacității individului de a-și reprezenta situația în timp și spațiu, de a identifica propria persoană sau a celorlalți. (< dezorienta)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEZORIENTA, dezorientez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să piardă sau a-și pierde simțul orientării, siguranța direcției etc. ♦ Fig. A face pe cineva să piardă sau a-și pierde cumpătul, siguranța de sine, judecata rece și clară; a (se) zăpăci. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. désorienter.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezorienta vtr [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~tez / E: fr désorienter] 1-2 A face pe cineva să-(și) piardă sau a-(și) pierde direcția, drumul pe care îl are de urmat, ținta pe care o are de atins. 3-4 A nu-și mai da seama sau a face să nu-și mai dea seama de locul în care se află. 5-6 (Fig) A face pe cineva să(-și) piardă sau a(-și) pierde prezența de spirit, siguranța de sine Si: a (se) zăpăci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZORIENTA, dezorientez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să piardă sau a-și pierde simțul orientării, drumul pe care urma să meargă etc. ♦ Fig. A face pe cineva să piardă sau a-și pierde cumpătul, siguranța de sine, judecata rece și clară; a (se) zăpăci. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. désorienter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
DEZORIENTA, dezorientez, vb. I. Tranz. 1. A face (pe cineva) să piardă simțul orientării, să nu mai recunoască drumul pe care trebuie să meargă sau căile pe care trebuie să apuce. (Poetic) Învingînd cîmpia, a cărei monotonie îl dezorientase. Oltul își creează un domeniu personal. BOGZA, C. O. 152. 2. Fig. A face (pe cineva) să piardă siguranța judecății; a zăpăci, a deconcerta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZORIENTA vb. I. tr. 1. A încurca (pe cineva), a-l face să-și piardă orientarea, siguranța locului unde se află. 2. (Fig.) A zăpăci, a ului, a deconcerta. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. désorienter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZORIENTA vb. tr., refl. 1. a face să-și piardă sau a-și pierde simțul orientării, a nu recunoaște locul unde se află. 2. (fig.) a (se) zăpăci, a (se) deruta. (< fr. désorienter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE DEZORIENTA mă ~ez intranz. 1) A pierde simțul orientării; a se debusola. 2) fig. A pierde siguranța în modul de a acționa sau de a cugeta. [Sil. -ri-en-] /dez- + a orienta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DEZORIENTA ~ez tranz. A face să se dezorienteze. [Sil. -ri-en-] /dez- + a orienta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezorientà v. 1. a face să pearză orientarea, cunoștința exactă a locurilor unde s’află; 2. a face să pearză cumpătul, a încurca; 3. a-și pierde prezența de spirit: această chestiune l’a dezorientat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* dezorientéz v. tr. (fr. désorienter). Fac pe cineva să-și peardă drumu (direcțiunea). Fig. Încurc: această întrebare l-a dezorientat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezorientare (desp. de-zo-ri-en-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezorientării; pl. dezorientări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!dezorientare (de-zo-ri-en-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezorientării; pl. dezorientări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezorientare s. f. (sil. -ri-en-; mf. dez-), g.-d. art. dezorientării; pl. dezorientări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezorienta (a ~) (desp. de-zo-ri-en-/dez-o-) vb., ind. prez. 1 sg. dezorientez, 3 dezorientează; conj. prez. 1 sg. să dezorientez, 3 să dezorienteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!dezorienta (a ~) (de-zo-ri-en-/dez-o-) vb., ind. prez. 3 dezorientează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezorienta vb. (sil. -ri-en-; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezorientez, 3 sg. și pl. dezorientează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desorientez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZORIENTARE s. 1. derutare, descumpănire. (~ cuiva.) 2. derută, descumpănire, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) bulversare, debusolare, deconcertare. (Stare de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZORIENTARE s. derută, descumpănire, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Stare de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZORIENTA vb. a deruta, a descumpăni, a încurca, a zăpăci, (livr.) a bulversa, a debusola, a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZORIENTA vb. a deruta, a descumpăni, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A dezorienta ≠ a îndruma, a orienta
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: de-zo-ri-en-, dez-o-ri-en-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: de-zo-ri-en-ta, dez-o-ri-en-ta
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) Surse flexiune: IVO-III | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dezorientare, dezorientărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: deconcertare descumpănire nesiguranță uluire șovăială
- 2. Pierdere a capacității individului de a-și reprezenta situația în timp și spațiu, de a identifica propria persoană sau a celorlalți. MDN '00
etimologie:
- dezorienta DEX '09 DEX '98 DN
dezorienta, dezorientezverb
- 1. A face pe cineva să piardă sau a-și pierde simțul orientării, siguranța direcției etc. DEX '09 DLRLC DN
- Învingînd cîmpia, a cărei monotonie îl dezorientase, Oltul își creează un domeniu personal. $BOGZA, C. O. 152. DLRLC
- 1.1. A face pe cineva să piardă sau a-și pierde cumpătul, siguranța de sine, judecata rece și clară; a (se) zăpăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00sinonime: deconcerta deruta descumpăni ului zăpăci
-
etimologie:
- désorienter DEX '09 DEX '98 DN