12 definiții pentru dezolant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZOLÁNT, -Ă, dezolanți, -te, adj. Care întristează, care mâhnește profund; jalnic, deprimant, dezolator. – Din fr. désolant.

dezolant, ~ă a [At: NEGULICI / S și: (înv) deso~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr désolant] (Liv) 1 Care întristează profund Si: deprimant, dezolator, jalnic.

DEZOLÁNT, -Ă, dezolanți, -te, adj. (Livr.) Care întristează, care mâhnește profund; jalnic, deprimant, dezolator. – Din fr. désolant.

DEZOLÁNT, -Ă, dezolanți, -te, adj. Care întristează, care produce mîhnire adîncă; jalnic. V. pustiu. Bazinul carbonifer nu se întinde în mijlocul unei dezolante cîmpii cenușii, ci de jur împrejurul minelor și al coloniilor munții se ridică spre cer, și tot acest ținut e plin de măreție și de o nobilă frumusețe. BOGZA, V. J. 212. Era, în toată casa, un semiîntuneric dezolant. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 328. Jalnic, dezolant, pustiu e delta moartă. BART, E. 309.

DEZOLÁNT, -Ă adj. Care întristează; jalnic; dezolator. [Cf. fr. désolant].

DEZOLÁNT, -Ă adj. care dezolează; jalnic; deprimant. (< fr. désolant)

DEZOLÁNT ~tă (~ți, ~te) Care dezolează; în stare să dezoleze; deprimant. /<fr. désolant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezolánt adj. m., pl. dezolánți; f. dezolántă, pl. dezolánte

dezolánt adj. m., pl. dezolánți; f. sg. dezolántă, pl. dezolánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZOLÁNT adj. 1. demoralizant, deprimant, descurajant, mohorât, posomorât, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.) 2. v. deprimant.

DEZOLANT adj. 1. demoralizant, deprimant, descurajant, mohorît, posomorît, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.) 2. apăsător, deprimant, sumbru, (fig.) negru. (Gînduri ~.)

Intrare: dezolant
dezolant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezolant
  • dezolantul
  • dezolantu‑
  • dezolantă
  • dezolanta
plural
  • dezolanți
  • dezolanții
  • dezolante
  • dezolantele
genitiv-dativ singular
  • dezolant
  • dezolantului
  • dezolante
  • dezolantei
plural
  • dezolanți
  • dezolanților
  • dezolante
  • dezolantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezolant

  • 1. Care întristează, care mâhnește profund.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deprimant dezolator jalnic antonime: îmbucurător attach_file 3 exemple
    exemple
    • Bazinul carbonifer nu se întinde în mijlocul unei dezolante cîmpii cenușii, ci de jur împrejurul minelor și al coloniilor munții se ridică spre cer, și tot acest ținut e plin de măreție și de o nobilă frumusețe. BOGZA, V. J. 212.
      surse: DLRLC
    • Era, în toată casa, un semiîntuneric dezolant. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 328.
      surse: DLRLC
    • Jalnic, dezolant, pustiu e delta moartă. BART, E. 309.
      surse: DLRLC

etimologie: