O definiție pentru dezobedient
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZOBEDIENT, -Ă adj. neascultător, nesupus. (< engl. disobédient)
Intrare: dezobedient
dezobedient adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dezobedient, dezobedientăadjectiv
- 1. Neascultător, nesupus. MDN '00sinonime: neascultător nesupus
etimologie:
- disobédient MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.