O definiție pentru dezobediență

DEZOBEDIÉNȚĂ s. f. nesupunere, neascultare; insubordonare. (după fr. désobéissance)

Intrare: dezobediență
dezobediență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezobediență dezobediența
plural
genitiv-dativ singular dezobediențe dezobedienței
plural
vocativ singular
plural