opțiuni
  • info

12 definiții pentru deznădăjduire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZNĂDĂJDUIRE s. f. Faptul de a deznădăjdui; p. ext. deznădejde. ◊ Loc. vb. (Înv.) A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera. – V. deznădăjdui.

DEZNĂDĂJDUIRE s. f. Faptul de a deznădăjdui; p. ext. deznădejde. ◊ Loc. vb. (Înv.) A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera. – V. deznădăjdui.

deznădăjduire sf [At: COD. PUȘC. 76 / V: ~dejd~, ~nedejd~, dasnădej~, dăz~, diz~ / S și: desn~ / Pl: ~ri / E: dez- + nădăjduire] (Înv) 1 Deznădejde (1). 2 (Îlav) Cu (sau în, înv, întru) ~ În mod desperat, deznădăjduit. 3 (Îlav) La ~ Fără ieșire, la desperare. 4 (Îlv) A duce (sau a aduce, a arunca) la ~ ori, înv, a cădea în (sau la) ~ (ori ~ri) A deznădăjdui (1). 5 (Îal) A exaspera.

DEZNĂDĂJDUIRE s. f. (Învechit) Deznădejde. Își smulgea mustețile de deznădăjduire. ALECSANDRI, T. I 132. Suspinînd își frîngea mîinile cu deznădăjduire. NEGRUZZI, S. I 27. Durerea mea e mută ca deznădăjduirea, E neagră ca și ziua cînd nu te întîlnesc. ALEXANDRESCU, M. 58. ◊ Expr. A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea, a pune la grea încercare răbdarea cuiva, a exaspera. Moșule, mă aduci în deznădăjduire. ALECSANDRI, T. 1031. Fie-ți milă de mine și nu mă aduce la deznădăjduire! NEGRUZZI, S. I 26.

deznădejduire sf vz deznădăjduire

deznedejduire sf vz deznădăjduire

diznădăjduire sf vz deznădăjduire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!deznădăjduire (înv.) s. f., g.-d. art. deznădăjduirii; pl. deznădăjduiri

deznădăjduire s. f., g.-d. art. deznădăjduirii

deznădăjduire s. f., g.-d. art. deznădăjduirii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZNĂDĂJDUIRE s. v. desperare, deznădejde.

deznădăjduire s. v. DESPERARE. DEZNĂDEJDE.

Deznădăjduire ≠ nădăjduire

Intrare: deznădăjduire
deznădăjduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deznădăjduire
  • deznădăjduirea
plural
  • deznădăjduiri
  • deznădăjduirile
genitiv-dativ singular
  • deznădăjduiri
  • deznădăjduirii
plural
  • deznădăjduiri
  • deznădăjduirilor
vocativ singular —
plural —
deznădejduire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
diznădăjduire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deznedejduire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deznădăjduire, deznădăjduirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a deznădăjdui. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. prin extensiune Deznădejde, disperare. DEX '09 DLRLC
      sinonime: deznădejde disperare antonime: nădăjduire
      • format_quote Își smulgea mustețile de deznădăjduire. ALECSANDRI, T. I 132. DLRLC
      • format_quote Suspinînd își frîngea mîinile cu deznădăjduire. NEGRUZZI, S. I 27. DLRLC
      • format_quote Durerea mea e mută ca deznădăjduirea, E neagră ca și ziua cînd nu te întîlnesc. ALEXANDRESCU, M. 58. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală învechit A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = deznădăjdui, exaspera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: deznădăjdui exaspera
      • format_quote Moșule, mă aduci în deznădăjduire. ALECSANDRI, T. 1031. DLRLC
      • format_quote Fie-ți milă de mine și nu mă aduce la deznădăjduire! NEGRUZZI, S. I 26. DLRLC
etimologie:
  • vezi deznădăjdui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.