2 intrări

13 definiții

dezmormântát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dezmormânta] Dezmormântare (1-2).

dezmormântát2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / S și: desm~ / Pl: ~áți, ~e / E: dezmormânta] 1 Care a fost scos din mormânt Si: dezgropat, deshumat. 2 (Fig; înv) Readus în memorie.

dezmormântá vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) diz~ / S și: desm~ / Pzi: ~téz; Cj: 6 să ~mínte / E: dez- + (în)mormânta] 1 A scoate din mormânt Si: a dezgropa, a deshuma. 2 (Fig; înv) A readuce în memorie.

DEZMORMÎNTÁ, dezmormîntez, vb. I. Tranz. (Rar) A deshuma, a dezgropa; fig. a scoate din uitare, a repune în circulație. (Refl. pas.) Se dezmormîntară termenii uitați de prin hrisoave. MACEDONSKI, O. IV 122.

dezmormântá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dezmormânteáză

dezmormântá vb., ind. prez. 1 sg. dezmormântéz, 3 sg. și pl. dezmormânteáză

DEZMORMÂNTÁ vb. v. dezgropa, deshuma, exhuma.

A dezmormânta ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta

A se dezmormânta ≠ a se înmormânta, a se îngropa, a se înhuma

A DEZMORMÂNTÁ ~éz tranz. 1) (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt; a dezgropa; a deshuma; a exhuma. 2) fig. A readuce în memorie; a scoate din uitare; a dezgropa. ~ un subiect vechi. /dez- + a [în]mormînta

desmormântà v. a scoate din mormânt.

dezmormîntéz v. tr. Scot din mormânt, dezgrop, exhumez. Fig. Scot din uitare: a dezmormînta un poet uĭtat, un obiceĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezmormîntá vb. v. DEZGROPA. DESHUMA. EXHUMA.

Intrare: dezmormântat
dezmormântat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezmormântat dezmormântatul dezmormânta dezmormântata
plural dezmormântați dezmormântații dezmormântate dezmormântatele
genitiv-dativ singular dezmormântat dezmormântatului dezmormântate dezmormântatei
plural dezmormântați dezmormântaților dezmormântate dezmormântatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezmormânta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezmormânta dezmormântare dezmormântat dezmormântând singular plural
dezmormântea dezmormântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezmormântez (să) dezmormântez dezmormântam dezmormântai dezmormântasem
a II-a (tu) dezmormântezi (să) dezmormântezi dezmormântai dezmormântași dezmormântaseși
a III-a (el, ea) dezmormântea (să) dezmormânteze dezmormânta dezmormântă dezmormântase
plural I (noi) dezmormântăm (să) dezmormântăm dezmormântam dezmormântarăm dezmormântaserăm, dezmormântasem*
a II-a (voi) dezmormântați (să) dezmormântați dezmormântați dezmormântarăți dezmormântaserăți, dezmormântaseți*
a III-a (ei, ele) dezmormântea (să) dezmormânteze dezmormântau dezmormânta dezmormântaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)