2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZMETECÍRE s. f. v. dezmeticire.

DEZMETECÍ vb. IV v. dezmetici.

DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc.; a (se) dezmeți. [Var.: dezmetecí vb. IV] – Din dezmetic.

DEZMETICÍRE, dezmeticiri, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a (se) dezmetici. [Var.: dezmetecíre s. f.] – V. dezmetici.

DEZMETICÍRE, dezmeticiri, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a (se) dezmetici. [Var.: dezmetecíre s. f.] – V. dezmetici.

dezmeticí vr [At: BIBLIA (1688), 212 2/15 / V: (îvp) ~tecí, (îvr) dizmit~, dizmint~ / S și: desm~ / Pzi: ~césc / E: dezmetic] 1-2 (Înv) A se comporta ca un dezmetic (2-3). 3 A-și reveni dintr-o stare emotivă puternică Si: a se trezi la realitate, (îvr) a se dezmeți, a se dezmânta.

dezmeticire sf [At: BIBLIA (1688), 391 1/6 / V: ~teci~ / S și: desm~ / Pl: ~ri / E: dezmetici] 1 (Înv) Stare a unui om dezmetic (1) Si: dezmeticit1 (1). 2 (Pex) Demență. 3 (Îvr) Comportare de dezmetic (2) Si: dezmeticit1 (3). 4 Revenire la starea normală (dintr-o amețeală, dintr-o emoție puternică) Si: (înv) dezamețire, dezmeticit1 (4). 5 (Fig) Clarificare (asupra unei probleme, neînțelegeri etc.). Si: dezmeticit1 (5).

DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc., a (se) dezmeți. [Var.: dezmetecí vb. IV.] – Probabil lat. *dismatticire (< mattus „beat”).

DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «din») A-și veni în fire (dintr-o amețeală, dintr-un leșin, dintr-o spaimă etc.); a-și reveni, a se trezi, a se reculege. Într-un tîrziu se mai dezmetici; deschise ochii, cercă să se ridice, dar căzu din nou. DUNĂREANU, CH. 39. Trecîndu-și mîna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cînte. IBRĂILEANU, A. 46. După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mîngîie surorile. ISPIRESCU, L. 51. ◊ Tranz. În zorii zilei următoare, dezmeticiți de tăria de peste noapte a stelelor, păstrăvii fulgeră din nou prin torentul rece. BOGZA, C. O. 108. Dacă s-ar putea întîmpla un fapt care să-i dezmeticească pe toți. CAMIL PETRESCU, T. II 381. Nuntașii dezmeticiți de strigătul popii... văzură pozna ce era să li se întîmple. ȘEZ. IV 1. – Variantă: dezmetecí vb. IV.

DEZMETICÍRE s. f. Faptul de a (se) dezmetici; revenire, trezire sau aducere la realitate. – Variantă: dezmetecíre s. f.

A SE DEZMETICÍ mă ~ésc intranz. A-și reveni după o emoție puternică; a-și veni în fire. /<lat. dismatticire

A DEZMETICÍ ~ésc tranz. A face să se dezmeticească. /<lat. dismatticire

desmeticì v. a (se) trezi, a-și veni în fire. [Pare a fi de aceeaș origină cu desmeți (v. ameți)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezmeticí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 dezmeticeáscă

dezmeticíre s. f., g.-d. art. dezmeticírii; pl. dezmeticíri

dezmeticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmeticeáscă

dezmeticíre s. f., g.-d. art. dezmeticírii; pl. dezmeticíri

arată toate definițiile

Intrare: dezmetici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmetici
  • dezmeticire
  • dezmeticit
  • dezmeticitu‑
  • dezmeticind
  • dezmeticindu‑
singular plural
  • dezmeticește
  • dezmeticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmeticesc
(să)
  • dezmeticesc
  • dezmeticeam
  • dezmeticii
  • dezmeticisem
a II-a (tu)
  • dezmeticești
(să)
  • dezmeticești
  • dezmeticeai
  • dezmeticiși
  • dezmeticiseși
a III-a (el, ea)
  • dezmeticește
(să)
  • dezmeticească
  • dezmeticea
  • dezmetici
  • dezmeticise
plural I (noi)
  • dezmeticim
(să)
  • dezmeticim
  • dezmeticeam
  • dezmeticirăm
  • dezmeticiserăm
  • dezmeticisem
a II-a (voi)
  • dezmeticiți
(să)
  • dezmeticiți
  • dezmeticeați
  • dezmeticirăți
  • dezmeticiserăți
  • dezmeticiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmeticesc
(să)
  • dezmeticească
  • dezmeticeau
  • dezmetici
  • dezmeticiseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmeteci
  • dezmetecire
  • dezmetecit
  • dezmetecitu‑
  • dezmetecind
  • dezmetecindu‑
singular plural
  • dezmetecește
  • dezmeteciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmetecesc
(să)
  • dezmetecesc
  • dezmeteceam
  • dezmetecii
  • dezmetecisem
a II-a (tu)
  • dezmetecești
(să)
  • dezmetecești
  • dezmeteceai
  • dezmeteciși
  • dezmeteciseși
a III-a (el, ea)
  • dezmetecește
(să)
  • dezmetecească
  • dezmetecea
  • dezmeteci
  • dezmetecise
plural I (noi)
  • dezmetecim
(să)
  • dezmetecim
  • dezmeteceam
  • dezmetecirăm
  • dezmeteciserăm
  • dezmetecisem
a II-a (voi)
  • dezmeteciți
(să)
  • dezmeteciți
  • dezmeteceați
  • dezmetecirăți
  • dezmeteciserăți
  • dezmeteciseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmetecesc
(să)
  • dezmetecească
  • dezmeteceau
  • dezmeteci
  • dezmeteciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desmetici
  • desmeticire
  • desmeticit
  • desmeticitu‑
  • desmeticind
  • desmeticindu‑
singular plural
  • desmeticește
  • desmeticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desmeticesc
(să)
  • desmeticesc
  • desmeticeam
  • desmeticii
  • desmeticisem
a II-a (tu)
  • desmeticești
(să)
  • desmeticești
  • desmeticeai
  • desmeticiși
  • desmeticiseși
a III-a (el, ea)
  • desmeticește
(să)
  • desmeticească
  • desmeticea
  • desmetici
  • desmeticise
plural I (noi)
  • desmeticim
(să)
  • desmeticim
  • desmeticeam
  • desmeticirăm
  • desmeticiserăm
  • desmeticisem
a II-a (voi)
  • desmeticiți
(să)
  • desmeticiți
  • desmeticeați
  • desmeticirăți
  • desmeticiserăți
  • desmeticiseți
a III-a (ei, ele)
  • desmeticesc
(să)
  • desmeticească
  • desmeticeau
  • desmetici
  • desmeticiseră
Intrare: dezmeticire
dezmeticire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmeticire
  • dezmeticirea
plural
  • dezmeticiri
  • dezmeticirile
genitiv-dativ singular
  • dezmeticiri
  • dezmeticirii
plural
  • dezmeticiri
  • dezmeticirilor
vocativ singular
plural
dezmetecire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmetecire
  • dezmetecirea
plural
  • dezmeteciri
  • dezmetecirile
genitiv-dativ singular
  • dezmeteciri
  • dezmetecirii
plural
  • dezmeteciri
  • dezmetecirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezmetici dezmeteci desmetici

  • 1. tranzitiv adesea figurat A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc.; a (se) dezmeți.
    exemple
    • Într-un tîrziu se mai dezmetici; deschise ochii, cercă să se ridice, dar căzu din nou. DUNĂREANU, CH. 39.
      surse: DLRLC
    • Trecîndu-și mîna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cînte. IBRĂILEANU, A. 46.
      surse: DLRLC
    • După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mîngîie surorile. ISPIRESCU, L. 51.
      surse: DLRLC
    • În zorii zilei următoare, dezmeticiți de tăria de peste noapte a stelelor, păstrăvii fulgeră din nou prin torentul rece. BOGZA, C. O. 108.
      surse: DLRLC
    • Dacă s-ar putea întîmpla un fapt care să-i dezmeticească pe toți. CAMIL PETRESCU, T. II 381.
      surse: DLRLC
    • Nuntașii dezmeticiți de strigătul popii... văzură pozna ce era să li se întîmple. ȘEZ. IV 1.
      surse: DLRLC

etimologie:

dezmeticire dezmetecire

etimologie:

  • vezi dezmetici
    surse: DEX '98 DEX '09