2 intrări

17 definiții

dezmetecí v vz dezmetici

DEZMETECÍ vb. IV v. dezmetici.

DEZMETECÍ vb. IV v. dezmetici.

DEZMETECÍ vb. IV v. dezmetici.

dezmeticí vr [At: BIBLIA (1688), 212 2/15 / V: (îvp) ~tecí, (îvr) dizmit~, dizmint~ / S și: desm~ / Pzi: ~césc / E: dezmetic] 1-2 (Înv) A se comporta ca un dezmetic (2-3). 3 A-și reveni dintr-o stare emotivă puternică Si: a se trezi la realitate, (îvr) a se dezmeți, a se dezmânta.

DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc.; a (se) dezmeți. [Var.: dezmetecí vb. IV] – Din dezmetic.

DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc., a (se) dezmeți. [Var.: dezmetecí vb. IV.] – Probabil lat. *dismatticire (< mattus „beat”).

DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «din») A-și veni în fire (dintr-o amețeală, dintr-un leșin, dintr-o spaimă etc.); a-și reveni, a se trezi, a se reculege. Într-un tîrziu se mai dezmetici; deschise ochii, cercă să se ridice, dar căzu din nou. DUNĂREANU, CH. 39. Trecîndu-și mîna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cînte. IBRĂILEANU, A. 46. După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mîngîie surorile. ISPIRESCU, L. 51. ◊ Tranz. În zorii zilei următoare, dezmeticiți de tăria de peste noapte a stelelor, păstrăvii fulgeră din nou prin torentul rece. BOGZA, C. O. 108. Dacă s-ar putea întîmpla un fapt care să-i dezmeticească pe toți. CAMIL PETRESCU, T. II 381. Nuntașii dezmeticiți de strigătul popii... văzură pozna ce era să li se întîmple. ȘEZ. IV 1. – Variantă: dezmetecí vb. IV.

dezmeticí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 dezmeticeáscă

dezmeticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmeticeáscă

DEZMETICÍ vb. 1. v. reveni. 2. v. trezi.

A dezmetici ≠ a buimăci, a năuci, a zăpăci

A se dezmetici ≠ a se ameți, a se buimăci, a se năuci, a se zăpăci

A DEZMETICÍ ~ésc tranz. A face să se dezmeticească. /<lat. dismatticire

A SE DEZMETICÍ mă ~ésc intranz. A-și reveni după o emoție puternică; a-și veni în fire. /<lat. dismatticire

desmeticì v. a (se) trezi, a-și veni în fire. [Pare a fi de aceeaș origină cu desmeți (v. ameți)].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZMETICI vb. 1. a se reculege, a se regăsi, a-și reveni, a se trezi, (înv.) a se dezmeți, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (S-a ~ destul de repede și a acționat normal.) 2. a (se) trezi, (rar) a se dezbăta. (S-a ~ după chef.)

Intrare: dezmetici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmetici
  • dezmeticire
  • dezmeticit
  • dezmeticitu‑
  • dezmeticind
  • dezmeticindu‑
singular plural
  • dezmeticește
  • dezmeticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmeticesc
(să)
  • dezmeticesc
  • dezmeticeam
  • dezmeticii
  • dezmeticisem
a II-a (tu)
  • dezmeticești
(să)
  • dezmeticești
  • dezmeticeai
  • dezmeticiși
  • dezmeticiseși
a III-a (el, ea)
  • dezmeticește
(să)
  • dezmeticească
  • dezmeticea
  • dezmetici
  • dezmeticise
plural I (noi)
  • dezmeticim
(să)
  • dezmeticim
  • dezmeticeam
  • dezmeticirăm
  • dezmeticiserăm
  • dezmeticisem
a II-a (voi)
  • dezmeticiți
(să)
  • dezmeticiți
  • dezmeticeați
  • dezmeticirăți
  • dezmeticiserăți
  • dezmeticiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmeticesc
(să)
  • dezmeticească
  • dezmeticeau
  • dezmetici
  • dezmeticiseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmeteci
  • dezmetecire
  • dezmetecit
  • dezmetecitu‑
  • dezmetecind
  • dezmetecindu‑
singular plural
  • dezmetecește
  • dezmeteciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmetecesc
(să)
  • dezmetecesc
  • dezmeteceam
  • dezmetecii
  • dezmetecisem
a II-a (tu)
  • dezmetecești
(să)
  • dezmetecești
  • dezmeteceai
  • dezmeteciși
  • dezmeteciseși
a III-a (el, ea)
  • dezmetecește
(să)
  • dezmetecească
  • dezmetecea
  • dezmeteci
  • dezmetecise
plural I (noi)
  • dezmetecim
(să)
  • dezmetecim
  • dezmeteceam
  • dezmetecirăm
  • dezmeteciserăm
  • dezmetecisem
a II-a (voi)
  • dezmeteciți
(să)
  • dezmeteciți
  • dezmeteceați
  • dezmetecirăți
  • dezmeteciserăți
  • dezmeteciseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmetecesc
(să)
  • dezmetecească
  • dezmeteceau
  • dezmeteci
  • dezmeteciseră
Intrare: dezmeteci
dezmeteci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)