2 intrări

17 definiții

DEZMETECÍ vb. IV v. dezmetici.

DEZMETECÍ vb. IV v. dezmetici.

DEZMETECÍ vb. IV v. dezmetici.

dezmeticí vr [At: BIBLIA (1688), 212 2/15 / V: (îvp) ~tecí, (îvr) dizmit~, dizmint~ / S și: desm~ / Pzi: ~césc / E: dezmetic] 1-2 (Înv) A se comporta ca un dezmetic (2-3). 3 A-și reveni dintr-o stare emotivă puternică Si: a se trezi la realitate, (îvr) a se dezmeți, a se dezmânta.

DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc.; a (se) dezmeți. [Var.: dezmetecí vb. IV] – Din dezmetic.

DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc., a (se) dezmeți. [Var.: dezmetecí vb. IV.] – Probabil lat. *dismatticire (< mattus „beat”).

DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «din») A-și veni în fire (dintr-o amețeală, dintr-un leșin, dintr-o spaimă etc.); a-și reveni, a se trezi, a se reculege. Într-un tîrziu se mai dezmetici; deschise ochii, cercă să se ridice, dar căzu din nou. DUNĂREANU, CH. 39. Trecîndu-și mîna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cînte. IBRĂILEANU, A. 46. După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mîngîie surorile. ISPIRESCU, L. 51. ◊ Tranz. În zorii zilei următoare, dezmeticiți de tăria de peste noapte a stelelor, păstrăvii fulgeră din nou prin torentul rece. BOGZA, C. O. 108. Dacă s-ar putea întîmpla un fapt care să-i dezmeticească pe toți. CAMIL PETRESCU, T. II 381. Nuntașii dezmeticiți de strigătul popii... văzură pozna ce era să li se întîmple. ȘEZ. IV 1. – Variantă: dezmetecí vb. IV.

dezmeticí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 dezmeticeáscă

dezmeticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmeticeáscă

DEZMETICÍ vb. 1. v. reveni. 2. v. trezi.

A dezmetici ≠ a buimăci, a năuci, a zăpăci

A se dezmetici ≠ a se ameți, a se buimăci, a se năuci, a se zăpăci

A DEZMETICÍ ~ésc tranz. A face să se dezmeticească. /<lat. dismatticire

A SE DEZMETICÍ mă ~ésc intranz. A-și reveni după o emoție puternică; a-și veni în fire. /<lat. dismatticire

desmeticì v. a (se) trezi, a-și veni în fire. [Pare a fi de aceeaș origină cu desmeți (v. ameți)].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZMETICÍ vb. 1. a se reculege, a se regăsi, a-și reveni, a se trezi, (înv.) a se dezmeți, a se recuceri, a se remíte, (rar fig.) a se dezbăta. (S-a ~ destul de repede și a acționat normal.) 2. a (se) trezi, (rar) a se dezbăta. (S-a ~ după chef.)

Intrare: dezmetici
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezmetici dezmeticire dezmeticit dezmeticind singular plural
dezmeticește dezmeticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezmeticesc (să) dezmeticesc dezmeticeam dezmeticii dezmeticisem
a II-a (tu) dezmeticești (să) dezmeticești dezmeticeai dezmeticiși dezmeticiseși
a III-a (el, ea) dezmeticește (să) dezmeticească dezmeticea dezmetici dezmeticise
plural I (noi) dezmeticim (să) dezmeticim dezmeticeam dezmeticirăm dezmeticiserăm, dezmeticisem*
a II-a (voi) dezmeticiți (să) dezmeticiți dezmeticeați dezmeticirăți dezmeticiserăți, dezmeticiseți*
a III-a (ei, ele) dezmeticesc (să) dezmeticească dezmeticeau dezmetici dezmeticiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezmeteci dezmetecire dezmetecit dezmetecind singular plural
dezmetecește dezmeteciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezmetecesc (să) dezmetecesc dezmeteceam dezmetecii dezmetecisem
a II-a (tu) dezmetecești (să) dezmetecești dezmeteceai dezmeteciși dezmeteciseși
a III-a (el, ea) dezmetecește (să) dezmetecească dezmetecea dezmeteci dezmetecise
plural I (noi) dezmetecim (să) dezmetecim dezmeteceam dezmetecirăm dezmeteciserăm, dezmetecisem*
a II-a (voi) dezmeteciți (să) dezmeteciți dezmeteceați dezmetecirăți dezmeteciserăți, dezmeteciseți*
a III-a (ei, ele) dezmetecesc (să) dezmetecească dezmeteceau dezmeteci dezmeteciseră
Intrare: dezmeteci
dezmeteci
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)