opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezmețit, ~ă a vz dezamețit

DEZMEȚI, dezmețesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Pref. dez- + [a]meți.

dezamețit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 431 / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezameți] (Înv) Care este dezmeticit.

DEZMEȚI, dezmețesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Dez- + [a]meți.

DEZAMEȚIT, -Ă, dezamețiți, -te, adj. (Rar) Trezit, deșteptat din amețeală; dezmeticit. După ce mor... lumea dezamețită de prestigiul lor personal, bagă atunci de seamă că faima lor a fost mincinoasă și că faptele vieții lor se reduc la nimic. ODOBESCU, S. I 431.

DEZMEȚI, dezmețesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se dezmetici. Ivan atunci, cuprins de fiori, pe loc s-a dezmețit. CREANGĂ, P. 300. Soborul, după ce se mai dezmeți, izbucni cu strășnicie. NEGRUZZI, S. I 228.

DEZAMEȚIT, -Ă, dezamețiți, -te, adj. (Rar) Trezit din amețeală, dezmeticit. – Din des1- + amețit.

desmețì v. a trezi din amețeală: ca din vis se desmeția AL.

dezmețésc v. tr. (d. amețesc). Trezesc din amețeală. V. refl. Mă trezesc din amețeală. – Și dezmeticesc (supt infl. luĭ bezmeticesc), care, odinioară, ca v. refl., însemna „devin bezmetic, dezmetic”, ĭar azĭ numaĭ „mă dezmețesc”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezmeți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețesc, 3 sg. dezmețește, imperf. 1 dezmețeam; conj. prez. 1 sg. să dezmețesc, 3 să dezmețească

dezmeți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețesc, imperf. 3 sg. dezmețea; conj. prez. 3 să dezmețească

dezamețit adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezamețiți; f. sg. dezamețită, pl. dezamețite

dezmeți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețesc, imperf. 3 sg. dezmețea; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmețească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZAMEȚIT adj. v. dezmeticit, recules, trezit.

DEZMEȚI vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.

dezamețit adj. v. DEZMETICIT. RECULES. TREZIT.

dezmeți vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI.

A se dezmeți ≠ a se îmbăta

Intrare: dezamețit
dezamețit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezamețit
  • dezamețitul
  • dezamețitu‑
  • dezamețită
  • dezamețita
plural
  • dezamețiți
  • dezamețiții
  • dezamețite
  • dezamețitele
genitiv-dativ singular
  • dezamețit
  • dezamețitului
  • dezamețite
  • dezamețitei
plural
  • dezamețiți
  • dezamețiților
  • dezamețite
  • dezamețitelor
vocativ singular — —
plural — —
dezmețit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmețit
  • dezmețitul
  • dezmețitu‑
  • dezmețită
  • dezmețita
plural
  • dezmețiți
  • dezmețiții
  • dezmețite
  • dezmețitele
genitiv-dativ singular
  • dezmețit
  • dezmețitului
  • dezmețite
  • dezmețitei
plural
  • dezmețiți
  • dezmețiților
  • dezmețite
  • dezmețitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: dezmeți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmeți
  • dezmețire
  • dezmețit
  • dezmețitu‑
  • dezmețind
  • dezmețindu‑
 singular plural
  • dezmețește
  • dezmețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmețesc
 (să)
  • dezmețesc
  • dezmețeam
  • dezmeții
  • dezmețisem
a II-a (tu)
  • dezmețești
 (să)
  • dezmețești
  • dezmețeai
  • dezmețiși
  • dezmețiseși
a III-a (el, ea)
  • dezmețește
 (să)
  • dezmețească
  • dezmețea
  • dezmeți
  • dezmețise
plural I (noi)
  • dezmețim
 (să)
  • dezmețim
  • dezmețeam
  • dezmețirăm
  • dezmețiserăm
  • dezmețisem
a II-a (voi)
  • dezmețiți
 (să)
  • dezmețiți
  • dezmețeați
  • dezmețirăți
  • dezmețiserăți
  • dezmețiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmețesc
 (să)
  • dezmețească
  • dezmețeau
  • dezmețiră
  • dezmețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezamețit, dezamețităadjectiv

  • 1. rar Trezit, deșteptat din amețeală.
    sinonime: dezmeticit recules trezit
    • format_quote După ce mor... lumea dezamețită de prestigiul lor personal, bagă atunci de seamă că faima lor a fost mincinoasă și că faptele vieții lor se reduc la nimic. ODOBESCU, S. I 431. DLRLC
etimologie:
  • des- + amețit DLRM

dezmeți, dezmețescverb

etimologie:
  • Prefix dez- + [a]meți. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.