2 intrări

3 definiții

dezizolá vt [At: DN3 / Pzi: ~léz / E: fr désisoler] A înlătura o izolație.

DEZIZOLÁ vb. I. tr. A înlătura o izolație. [< fr. désisoler].

DEZIZOLÁ vb. tr. a înlătura o izolație. (< fr. désisoler)

Intrare: dezizola
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezizola dezizolare dezizolat dezizolând singular plural
dezizolea dezizolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezizolez (să) dezizolez dezizolam dezizolai dezizolasem
a II-a (tu) dezizolezi (să) dezizolezi dezizolai dezizolași dezizolaseși
a III-a (el, ea) dezizolea (să) dezizoleze dezizola dezizolă dezizolase
plural I (noi) dezizolăm (să) dezizolăm dezizolam dezizolarăm dezizolaserăm, dezizolasem*
a II-a (voi) dezizolați (să) dezizolați dezizolați dezizolarăți dezizolaserăți, dezizolaseți*
a III-a (ei, ele) dezizolea (să) dezizoleze dezizolau dezizola dezizolaseră
Intrare: dezizolare
dezizolare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezizolare dezizolarea
plural dezizolări dezizolările
genitiv-dativ singular dezizolări dezizolării
plural dezizolări dezizolărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)