2 intrări

19 definiții

dezintegrát, ~ă a [At: M.D.ENC / Pl: ~áți, ~e / E: dezintegra] 1 Care s-a desfăcut în părțile constitutive Si: dezagregat. 2 Care s-a desprins dintr-un ansamblu. 3 (D. unele elemente radioactive, d. nucleele atomice ale unor elemente sau d. diviziuni ale acestora) Care a suferit o dezintegrare nucleară Si: (imp) dezagregat. 4 Care și-a pierdut caracterul inițial. 5 Care a suferit modificări de structură Si: alterat.

DEZINTEGRÁT, -Ă, dezintegrați, -te, adj. (Despre nucleele atomice) Care a suferit o dezintegrare; (impr.) dezagregat. – V. dezintegra.

DEZINTEGRÁT, -Ă, dezintegrați, -te, adj. (Despre nucleele atomice) Care a suferit o dezintegrare; (impr.) dezagregat. – V. dezintegra.

DEZINTEGRÁT, -Ă, dezintegrați, -te, adj. (Fiz.; despre nuclei atomici) Care a suferit o dezintegrare.

DEZINTEGRÁT adj. dezagregat. (Corp ~.)

dezintegrá [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 329 / S și: (înv) desi~ / Pzi: ~réz / E: fr désintegrer] 1 vr A se desface în părțile consecutive Si: a se dezagrega. 2 vr A se desprinde dintr-un ansamblu Si: a se separa. 3-4 vtr (D. unele elemente radioactive, d. nucleele atomice ale unor elemente sau d. diviziuni ale acestora) A (se) transforma în mod spontan sau artificial în alt element radioactiv, sau în alt nucleu atomic ori într-o diviziune cu o structură diferită Si: (imp) a se dezagrega. 5 vr A-și pierde caracterul inițial. 6 vr A suferi modificări de structură Si: a se altera. 7 vt (Fig) A distruge integritatea unui lucru Si: a ruina.

DEZINTEGRÁ, dezintegrez, vb. I. Refl. (Despre nucleele atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; (impr.) a se dezagrega. ◊ Tranz. A dezintegra un nucleu atomic. – Din fr. désintégrer.

DEZINTEGRÁ, dezintegrez, vb. I. Refl. (Despre nucleele atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; (impr.) a se dezagrega. ◊ Tranz. A dezintegra un nucleu atomic. – Din fr. désintégrer.

DEZINTEGRÁ, dezintegrez, vb. I. Refl. (Fiz.; despre nucleul atomic al unui element) A se transforma în nucleul atomic al altui element cu număr atomic mai mic, prin expulzare de particule sau prin rupere în fragmente. ◊ Tranz. În pilele atomice nucleul de uraniu este dezintegrat.

!dezintegrá (a ~) (de-zin-te-gra/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezintegreáză

dezintegrá vb. (sil. -gra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezintegréz, 3 sg. și pl. dezintegreáză

DEZINTEGRÁ vb. a (se) dezagrega. (Un corp care s-a ~.)

A dezintegra ≠ a integra

DEZINTEGRÁ vb. I. tr., refl. (Despre nucleul atomic al unui element) A (se) transforma în nucleu atomic al altui element prin expulzare de particule sau prin rupere în fragmente. 2. tr. (Fig.) A distruge integritatea unui lucru; a ruina. [< fr. désintégrer].

DEZINTEGRÁ vb. I. tr., refl. (despre nucleul atomic) a (se) transforma spontan în alte nuclee atomice, prin emiterea de particule sau prin rupere în fragmente. II. tr. (fig.) a distruge integritatea unui lucru. (< fr. désintégrer)

A DEZINTEGRÁ ~éz tranz. A face să se dezintegreze; a dezagrega. /<fr. désintégrer

A SE DEZINTEGRÁ se ~eáză intranz. (despre nuclee atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; a se dezagrega. /<fr. désintégrer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZINTEGRÁT adj. dezagregat. (Corp ~.)

DEZINTEGRÁ vb. a (se) dezagrega. (Un corp care s-a ~.)

Intrare: dezintegra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezintegra dezintegrare dezintegrat dezintegrând singular plural
dezintegrea dezintegrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezintegrez (să) dezintegrez dezintegram dezintegrai dezintegrasem
a II-a (tu) dezintegrezi (să) dezintegrezi dezintegrai dezintegrași dezintegraseși
a III-a (el, ea) dezintegrea (să) dezintegreze dezintegra dezintegră dezintegrase
plural I (noi) dezintegrăm (să) dezintegrăm dezintegram dezintegrarăm dezintegraserăm, dezintegrasem*
a II-a (voi) dezintegrați (să) dezintegrați dezintegrați dezintegrarăți dezintegraserăți, dezintegraseți*
a III-a (ei, ele) dezintegrea (să) dezintegreze dezintegrau dezintegra dezintegraseră
Intrare: dezintegrat
dezintegrat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezintegrat dezintegratul dezintegra dezintegrata
plural dezintegrați dezintegrații dezintegrate dezintegratele
genitiv-dativ singular dezintegrat dezintegratului dezintegrate dezintegratei
plural dezintegrați dezintegraților dezintegrate dezintegratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)