opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZINDIVIDUALIZARE, dezindividualizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a dezindividualiza. [Pr.: -du-a-] – V. dezindividualiza.

DEZINDIVIDUALIZARE, dezindividualizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a dezindividualiza. [Pr.: -du-a-] – V. dezindividualiza.

dezindividualizare sf [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1979, nr. 14, 3/1 / P: ~du-a~ / Pl: ~zări / E: dez- + individualizare] (Rar) Pierdere a caracterului individual Si: depersonalizare.

DEZINDIVIDUALIZA, dezindividualizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să-și piardă individualitatea; a depersonaliza. [Pr.: -du-a-] – Pref. dez- + individualiza.

dezindividualiza vt [At: DEX-S / P: ~du-a~ / Pzi: ~zez / E: dez- + individualiza] (Rar) A face să-și piardă individualitatea Si: a depersonaliza.

DEZINDIVIDUALIZA, dezindividualizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să-și piardă individualitatea; a depersonaliza. [Pr.: -du-a-] – Dez- + individualiza.

DEZINDIVIDUALIZA vb. tr. a face să-și piardă individualitatea; a depersonaliza. (< dez- + individualiza)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezindividualizare s. f., pl. dezindividualizări

dezindividualiza vb. → individualiza

Intrare: dezindividualizare
dezindividualizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezindividualizare
  • dezindividualizarea
plural
  • dezindividualizări
  • dezindividualizările
genitiv-dativ singular
  • dezindividualizări
  • dezindividualizării
plural
  • dezindividualizări
  • dezindividualizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dezindividualiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezindividualiza
  • dezindividualizare
  • dezindividualizat
  • dezindividualizatu‑
  • dezindividualizând
  • dezindividualizându‑
 singular plural
  • dezindividualizează
  • dezindividualizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezindividualizez
 (să)
  • dezindividualizez
  • dezindividualizam
  • dezindividualizai
  • dezindividualizasem
a II-a (tu)
  • dezindividualizezi
 (să)
  • dezindividualizezi
  • dezindividualizai
  • dezindividualizași
  • dezindividualizaseși
a III-a (el, ea)
  • dezindividualizează
 (să)
  • dezindividualizeze
  • dezindividualiza
  • dezindividualiză
  • dezindividualizase
plural I (noi)
  • dezindividualizăm
 (să)
  • dezindividualizăm
  • dezindividualizam
  • dezindividualizarăm
  • dezindividualizaserăm
  • dezindividualizasem
a II-a (voi)
  • dezindividualizați
 (să)
  • dezindividualizați
  • dezindividualizați
  • dezindividualizarăți
  • dezindividualizaserăți
  • dezindividualizaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezindividualizează
 (să)
  • dezindividualizeze
  • dezindividualizau
  • dezindividualizară
  • dezindividualizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezindividualizare, dezindividualizărisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a dezindividualiza. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi dezindividualiza DEX '98 DEX '09

dezindividualiza, dezindividualizezverb

  • 1. rar A face să-și piardă individualitatea. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: depersonaliza
etimologie:
  • Prefix dez- + individualiza. DEX '09 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.