2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZINCRUSTÁ, dezincrustez, vb. I. Tranz. A curăța de depunerile de piatră un cazan de aburi, o instalație termică etc. – Din fr. désincruster.

dezincrusta vt [At: DN2 / Pzi: ~téz / E: fr désincruster] 1-2 (C.i. instalații termice și de spălare, căldări cu aburi etc.) A curăța de depunerile de săruri (sau a împiedica formarea acestora) cu ajutorul dezincrustanților (1). 3 (C.i. materia primă fibroasă) A supune procesului de îndepărtare a incrustațiilor care însoțesc celuloza, cu ajutorul unor paste fibroase.

DEZINCRUSTÁ, dezincrustez, vb. I. Tranz. A curăța de depunerile de piatră o căldare de aburi, o instalație termică etc. – Din fr. désincruster.

DEZINCRUSTÁ, dezincrustez, vb. I. Tranz. A curăța o căldare de abur sau o mașină termică de depunerile de piatră.

DEZINCRUSTÁ vb. I. tr. 1. A curăța depunerile de piatră de pe o căldare de abur sau de pe o mașină termică. 2. A îndepărta unele substanțe care însoțesc celuloza în materia primă fibroasă din care se fabrică hârtia. [< fr. désincruster].

DEZINCRUSTÁ vb. tr. 1. a înlătura crusta din instalațiile de răcire ale motoarelor cu ardere internă, din cazanele cu abur, turbine etc. 2. a îndepărta unele substanțe care însoțesc celuloza în materia primă fibroasă din care se fabrică hârtia. (< fr. désincruster)

A DEZINCRUSTÁ ~éz tranz. (instalații termice) A curăța, înlăturând crusta de pe pereți. /<fr. désincruster


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezincrustá (a ~) (de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezincrusteáză

dezincrustá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezincrustéz, 3 sg. și pl. dezincrusteáză

Intrare: dezincrustat
dezincrustat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezincrustat
  • dezincrustatul
  • dezincrustatu‑
  • dezincrusta
  • dezincrustata
plural
  • dezincrustați
  • dezincrustații
  • dezincrustate
  • dezincrustatele
genitiv-dativ singular
  • dezincrustat
  • dezincrustatului
  • dezincrustate
  • dezincrustatei
plural
  • dezincrustați
  • dezincrustaților
  • dezincrustate
  • dezincrustatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezincrusta
  • silabație: de-zin-, dez-in- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezincrusta
  • dezincrustare
  • dezincrustat
  • dezincrustatu‑
  • dezincrustând
  • dezincrustându‑
singular plural
  • dezincrustea
  • dezincrustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezincrustez
(să)
  • dezincrustez
  • dezincrustam
  • dezincrustai
  • dezincrustasem
a II-a (tu)
  • dezincrustezi
(să)
  • dezincrustezi
  • dezincrustai
  • dezincrustași
  • dezincrustaseși
a III-a (el, ea)
  • dezincrustea
(să)
  • dezincrusteze
  • dezincrusta
  • dezincrustă
  • dezincrustase
plural I (noi)
  • dezincrustăm
(să)
  • dezincrustăm
  • dezincrustam
  • dezincrustarăm
  • dezincrustaserăm
  • dezincrustasem
a II-a (voi)
  • dezincrustați
(să)
  • dezincrustați
  • dezincrustați
  • dezincrustarăți
  • dezincrustaserăți
  • dezincrustaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezincrustea
(să)
  • dezincrusteze
  • dezincrustau
  • dezincrusta
  • dezincrustaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezincrusta

  • 1. A curăța de depunerile de piatră un cazan de aburi, o instalație termică etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. A îndepărta unele substanțe care însoțesc celuloza în materia primă fibroasă din care se fabrică hârtia.
    surse: DN

etimologie: