2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezincriminat, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: dezincrimina] (Jur) Care a fost scos de sub incriminare Si: disculpat.

DEZINCRIMINÁT, -Ă, dezincriminați, -te, adj. Care a fost scos de sub incriminare. – V. dezincrimina.

DEZINCRIMINÁT, -Ă, dezincriminați, -te, adj. Care a fost scos de sub incriminare. – V. dezincrimina.

dezincrimina vt [At: DEX / Pzi: ~nez / E: dez- + incrimina] (Jur) A scoate de sub incriminare Si: a disculpa.

DEZINCRIMINÁ, dezincriminez, vb. I. Tranz. (Jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa. – Pref. dez- + incrimina.

DEZINCRIMINÁ, dezincriminez, vb. I. Tranz. (Jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa. – Dez- + incrimina.

DEZINCRIMINÁ vb. tr. a abroga o dispoziție incriminatoare atunci când o faptă penală a încetat să mai prezinte un pericol social. (< dez- + incrimina)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*dezincriminá (a ~) (de-zin-cri-/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezincrimineáză

dezincriminá vb. → incrimina


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZINCRIMINÁ vb. v. dezvinovăți.

Intrare: dezincriminat
dezincriminat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezincriminat
  • dezincriminatul
  • dezincriminatu‑
  • dezincrimina
  • dezincriminata
plural
  • dezincriminați
  • dezincriminații
  • dezincriminate
  • dezincriminatele
genitiv-dativ singular
  • dezincriminat
  • dezincriminatului
  • dezincriminate
  • dezincriminatei
plural
  • dezincriminați
  • dezincriminaților
  • dezincriminate
  • dezincriminatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezincrimina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezincrimina
  • dezincriminare
  • dezincriminat
  • dezincriminatu‑
  • dezincriminând
  • dezincriminându‑
singular plural
  • dezincriminea
  • dezincriminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezincriminez
(să)
  • dezincriminez
  • dezincriminam
  • dezincriminai
  • dezincriminasem
a II-a (tu)
  • dezincriminezi
(să)
  • dezincriminezi
  • dezincriminai
  • dezincriminași
  • dezincriminaseși
a III-a (el, ea)
  • dezincriminea
(să)
  • dezincrimineze
  • dezincrimina
  • dezincrimină
  • dezincriminase
plural I (noi)
  • dezincriminăm
(să)
  • dezincriminăm
  • dezincriminam
  • dezincriminarăm
  • dezincriminaserăm
  • dezincriminasem
a II-a (voi)
  • dezincriminați
(să)
  • dezincriminați
  • dezincriminați
  • dezincriminarăți
  • dezincriminaserăți
  • dezincriminaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezincriminea
(să)
  • dezincrimineze
  • dezincriminau
  • dezincrimina
  • dezincriminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)