2 intrări

10 definiții

dezincriminát, ~ă a [At: DEX / Pl: ~áți, ~e / E: dezincrimina] (Jur) Care a fost scos de sub incriminare Si: disculpat.

DEZINCRIMINÁT, -Ă, dezincriminați, -te, adj. Care a fost scos de sub incriminare. – V. dezincrimina.

DEZINCRIMINÁT, -Ă, dezincriminați, -te, adj. Care a fost scos de sub incriminare. – V. dezincrimina.

dezincriminá vt [At: DEX / Pzi: ~néz / E: dez- + incrimina] (Jur) A scoate de sub incriminare Si: a disculpa.

DEZINCRIMINÁ, dezincriminez, vb. I. Tranz. (Jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa. – Pref. dez- + incrimina.

DEZINCRIMINÁ, dezincriminez, vb. I. Tranz. (Jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa. – Dez- + incrimina.

*dezincriminá (a ~) (de-zin-cri-/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezincrimineáză

dezincriminá vb. → incrimina

DEZINCRIMINÁ vb. v. dezvinovăți.

DEZINCRIMINÁ vb. tr. a abroga o dispoziție incriminatoare atunci când o faptă penală a încetat să mai prezinte un pericol social. (< dez- + incrimina)

Intrare: dezincrimina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezincrimina dezincriminare dezincriminat dezincriminând singular plural
dezincriminea dezincriminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezincriminez (să) dezincriminez dezincriminam dezincriminai dezincriminasem
a II-a (tu) dezincriminezi (să) dezincriminezi dezincriminai dezincriminași dezincriminaseși
a III-a (el, ea) dezincriminea (să) dezincrimineze dezincrimina dezincrimină dezincriminase
plural I (noi) dezincriminăm (să) dezincriminăm dezincriminam dezincriminarăm dezincriminaserăm, dezincriminasem*
a II-a (voi) dezincriminați (să) dezincriminați dezincriminați dezincriminarăți dezincriminaserăți, dezincriminaseți*
a III-a (ei, ele) dezincriminea (să) dezincrimineze dezincriminau dezincrimina dezincriminaseră
Intrare: dezincriminat
dezincriminat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezincriminat dezincriminatul dezincrimina dezincriminata
plural dezincriminați dezincriminații dezincriminate dezincriminatele
genitiv-dativ singular dezincriminat dezincriminatului dezincriminate dezincriminatei
plural dezincriminați dezincriminaților dezincriminate dezincriminatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)