2 intrări

2 definiții

A dezhăma ≠ a înhăma

deshămà v. a scoate caii din hamuri.

Intrare: dezhămat
dezhămat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezhămat dezhămatul dezhăma dezhămata
plural dezhămați dezhămații dezhămate dezhămatele
genitiv-dativ singular dezhămat dezhămatului dezhămate dezhămatei
plural dezhămați dezhămaților dezhămate dezhămatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezhăma
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezhăma dezhămare dezhămat dezhămând singular plural
dezha dezhămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezham (să) dezham dezhămam dezhămai dezhămasem
a II-a (tu) dezhami (să) dezhami dezhămai dezhămași dezhămaseși
a III-a (el, ea) dezha (să) dezhame dezhăma dezhămă dezhămase
plural I (noi) dezhămăm (să) dezhămăm dezhămam dezhămarăm dezhămaserăm, dezhămasem*
a II-a (voi) dezhămați (să) dezhămați dezhămați dezhămarăți dezhămaserăți, dezhămaseți*
a III-a (ei, ele) dezha (să) dezhame dezhămau dezhăma dezhămaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)