2 intrări

2 definiții

dezgrațiá v vz dizgrația

DEZGRAȚIÁ vb. I. v. dizgrația.

Intrare: dezgrațiat
dezgrațiat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezgrațiat dezgrațiatul dezgrația dezgrațiata
plural dezgrațiați dezgrațiații dezgrațiate dezgrațiatele
genitiv-dativ singular dezgrațiat dezgrațiatului dezgrațiate dezgrațiatei
plural dezgrațiați dezgrațiaților dezgrațiate dezgrațiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezgrația
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezgrația dezgrațiere dezgrațiat dezgrațiind singular plural
dezgrația dezgrațiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezgrațiez (să) dezgrațiez dezgrațiam dezgrațiai dezgrațiasem
a II-a (tu) dezgrațiezi (să) dezgrațiezi dezgrațiai dezgrațiași dezgrațiaseși
a III-a (el, ea) dezgrația (să) dezgrațieze dezgrația dezgrație dezgrațiase
plural I (noi) dezgrațiem (să) dezgrațiem dezgrațiam dezgrațiarăm dezgrațiaserăm, dezgrațiasem*
a II-a (voi) dezgrațiați (să) dezgrațiați dezgrațiați dezgrațiarăți dezgrațiaserăți, dezgrațiaseți*
a III-a (ei, ele) dezgrația (să) dezgrațieze dezgrațiau dezgrația dezgrațiaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)