opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZGRĂDIT, -Ă, dezgrădiți, -te, adj. (Rar) 1. (Despre un loc) Cu gardul scos sau stricat. 2. Desfăcut dintr-o împletitură. – V. dezgrădi.

DEZGRĂDIT, -Ă, dezgrădiți, -te, adj. (Rar) 1. (Despre un loc) Cu gardul scos sau stricat. 2. Desfăcut dintr-o împletitură. – V. dezgrădi.

dezgrădit, ~ă a [At: (a. 1646), ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: dezgrădi] (Rar) 1-2 (D. un loc) Cu gardul scos (sau stricat). 3 Desfăcut dintr-o împletitură.

DEZGRĂDIT, -Ă, dezgrădiți, -te, adj. (Rar) 1. (Despre un loc) Neîngrădit, neîmprejmuit, cu gardul scos sau stricat. Grădina, după ce era mai mică, era și dezgrădită. RETEGANUL, P. IV 69. 2. Desfăcut dintr-o împletitură, neîmpletit. Partea ascuțită a vîrșei are nuielușele dezgrădite, dar legate strîns cu o ață. ȘEZ. IV 115.

DEZGRĂDI, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. – Pref. dez- + [în]grădi.

dezgrădi vt [At: (a. 1654), ap. TDRG / Pzi: ~desc / E: dez- + (în)grădi] (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc.

DEZGRĂDI, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. – Dez- + [în]grădi.

DEZGRĂDI, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. A scoate împrejmuirea unui loc, a lăsa un loc fără îngrăditură.

desgrădì v. a strica sau a ridica gardul.

dezgrădésc v. tr. (ca și îngrădesc). Stric (scot) îngrăditura.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezgrădi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgrădesc, 3 sg. dezgrădește, imperf. 1 dezgrădeam; conj. prez. 1 sg. să dezgrădesc, 3 să dezgrădească

dezgrădi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgrădesc, imperf. 3 sg. dezgrădea; conj. prez. 3 să dezgrădească

dezgrădi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgrădesc, imperf. 3 sg. dezgrădea; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgrădească

desgrădesc, -deam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dezgrădit ≠ împrejmuit, îngrădit

A dezgrădi ≠ a împrejmui, a îngrădi

Intrare: dezgrădit
dezgrădit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezgrădit
  • dezgrăditul
  • dezgrăditu‑
  • dezgrădită
  • dezgrădita
plural
  • dezgrădiți
  • dezgrădiții
  • dezgrădite
  • dezgrăditele
genitiv-dativ singular
  • dezgrădit
  • dezgrăditului
  • dezgrădite
  • dezgrăditei
plural
  • dezgrădiți
  • dezgrădiților
  • dezgrădite
  • dezgrăditelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: dezgrădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezgrădi
  • dezgrădire
  • dezgrădit
  • dezgrăditu‑
  • dezgrădind
  • dezgrădindu‑
 singular plural
  • dezgrădește
  • dezgrădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezgrădesc
 (să)
  • dezgrădesc
  • dezgrădeam
  • dezgrădii
  • dezgrădisem
a II-a (tu)
  • dezgrădești
 (să)
  • dezgrădești
  • dezgrădeai
  • dezgrădiși
  • dezgrădiseși
a III-a (el, ea)
  • dezgrădește
 (să)
  • dezgrădească
  • dezgrădea
  • dezgrădi
  • dezgrădise
plural I (noi)
  • dezgrădim
 (să)
  • dezgrădim
  • dezgrădeam
  • dezgrădirăm
  • dezgrădiserăm
  • dezgrădisem
a II-a (voi)
  • dezgrădiți
 (să)
  • dezgrădiți
  • dezgrădeați
  • dezgrădirăți
  • dezgrădiserăți
  • dezgrădiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezgrădesc
 (să)
  • dezgrădească
  • dezgrădeau
  • dezgrădiră
  • dezgrădiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desgrădi
  • desgrădire
  • desgrădit
  • desgrăditu‑
  • desgrădind
  • desgrădindu‑
 singular plural
  • desgrădește
  • desgrădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desgrădesc
 (să)
  • desgrădesc
  • desgrădeam
  • desgrădii
  • desgrădisem
a II-a (tu)
  • desgrădești
 (să)
  • desgrădești
  • desgrădeai
  • desgrădiși
  • desgrădiseși
a III-a (el, ea)
  • desgrădește
 (să)
  • desgrădească
  • desgrădea
  • desgrădi
  • desgrădise
plural I (noi)
  • desgrădim
 (să)
  • desgrădim
  • desgrădeam
  • desgrădirăm
  • desgrădiserăm
  • desgrădisem
a II-a (voi)
  • desgrădiți
 (să)
  • desgrădiți
  • desgrădeați
  • desgrădirăți
  • desgrădiserăți
  • desgrădiseți
a III-a (ei, ele)
  • desgrădesc
 (să)
  • desgrădească
  • desgrădeau
  • desgrădiră
  • desgrădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezgrădit, dezgrădităadjectiv

rar
  • 1. (Despre un loc) Cu gardul scos sau stricat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: neîmprejmuit neîngrădit antonime: împrejmuit îngrădit
    • format_quote Grădina, după ce era mai mică, era și dezgrădită. RETEGANUL, P. IV 69. DLRLC
  • 2. Desfăcut dintr-o împletitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: neîmpletit
    • format_quote Partea ascuțită a vîrșei are nuielușele dezgrădite, dar legate strîns cu o ață. ȘEZ. IV 115. DLRLC
etimologie:
  • vezi dezgrădi DEX '98 DEX '09

dezgrădi, dezgrădescverb

  • 1. rar A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: împrejmui îngrădi
etimologie:
  • Prefix dez- + [în]grădi. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.