2 intrări

3 definiții

dezgrădiná, dezgrădinéz, vb. I (reg.) a săpa la rădăcina unui arbore, pentru a fi doborât mai ușor.

desgrădinà (și desgărdinà) v. a săpa la rădăcina unui arbore, ca să-l poată doborî mai lesne: movila părea că vrea să se desgărdineze de pământ ISP. [V. gardină].

dezgrădinéz v. tr. (d. gard, gardin, grădină). Fac să se clatine stricînd îngrăditura. A dezgrădina un dinte, a-l desprinde de gingiĭ. A dezgrădina un pom, a-l desprinde puțin de pămînt săpînd la rădăcină ca să-l ajungă apa maĭ bine orĭ ca să-l scoți. A dezgrădina un gard, a-l dărîma, a-l strica. – Și dezgărd-.

Intrare: dezgrădinat
dezgrădinat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezgrădinat dezgrădinatul dezgrădina dezgrădinata
plural dezgrădinați dezgrădinații dezgrădinate dezgrădinatele
genitiv-dativ singular dezgrădinat dezgrădinatului dezgrădinate dezgrădinatei
plural dezgrădinați dezgrădinaților dezgrădinate dezgrădinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezgrădina
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezgrădina dezgrădinare dezgrădinat dezgrădinând singular plural
dezgrădinea dezgrădinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezgrădinez (să) dezgrădinez dezgrădinam dezgrădinai dezgrădinasem
a II-a (tu) dezgrădinezi (să) dezgrădinezi dezgrădinai dezgrădinași dezgrădinaseși
a III-a (el, ea) dezgrădinea (să) dezgrădineze dezgrădina dezgrădină dezgrădinase
plural I (noi) dezgrădinăm (să) dezgrădinăm dezgrădinam dezgrădinarăm dezgrădinaserăm, dezgrădinasem*
a II-a (voi) dezgrădinați (să) dezgrădinați dezgrădinați dezgrădinarăți dezgrădinaserăți, dezgrădinaseți*
a III-a (ei, ele) dezgrădinea (să) dezgrădineze dezgrădinau dezgrădina dezgrădinaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)