2 intrări

7 definiții

dezgoví vt [At: (a. 1698), ap. TDRG / Pzi: ~vésc / E: dez- + govi] (Reg) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă.

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. – Pref. dez- + govi (reg. „a ține de urât miresei” < sl.).

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. – Dez- + govi (reg. „a ține de urât miresei” < sl.).

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. (Refl. pas.) Același lăutar cîntă din gură... și cînd se dezgovește mireasa. TEODORESCU, P. P. 182.

dezgoví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgovésc, imperf. 3 sg. dezgoveá; conj. prez. 3 să dezgoveáscă

dezgoví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgovésc, imperf. 3 sg. dezgoveá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgoveáscă

dezgovésc v. tr. (d. govesc 1). Vest. Iaŭ mireseĭ vălu și-ĭ pun tulpanu, ca la femeile măritate (Această datină o împlinește nuna a doŭa zi dimineața după nuntă, cînd se termină ospățu, ĭar nuntașiĭ dansează hora dezgolveliĭ). Fig. Dezvăluĭ, daŭ la iveală, divulg.

Intrare: dezgovi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezgovi dezgovire dezgovit dezgovind singular plural
dezgovește dezgoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezgovesc (să) dezgovesc dezgoveam dezgovii dezgovisem
a II-a (tu) dezgovești (să) dezgovești dezgoveai dezgoviși dezgoviseși
a III-a (el, ea) dezgovește (să) dezgovească dezgovea dezgovi dezgovise
plural I (noi) dezgovim (să) dezgovim dezgoveam dezgovirăm dezgoviserăm, dezgovisem*
a II-a (voi) dezgoviți (să) dezgoviți dezgoveați dezgovirăți dezgoviserăți, dezgoviseți*
a III-a (ei, ele) dezgovesc (să) dezgovească dezgoveau dezgovi dezgoviseră
Intrare: dezgovit
dezgovit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezgovit dezgovitul dezgovi dezgovita
plural dezgoviți dezgoviții dezgovite dezgovitele
genitiv-dativ singular dezgovit dezgovitului dezgovite dezgovitei
plural dezgoviți dezgoviților dezgovite dezgovitelor
vocativ singular
plural
dezgovire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezgovire dezgovirea
plural dezgoviri dezgovirile
genitiv-dativ singular dezgoviri dezgovirii
plural dezgoviri dezgovirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)