2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. – Pref. dez- + govi (reg. „a ține de urât miresei” < sl.).

dezgovi vt [At: (a. 1698), ap. TDRG / Pzi: ~vésc / E: dez- + govi] (Reg) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă.

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. – Dez- + govi (reg. „a ține de urât miresei” < sl.).

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. (Refl. pas.) Același lăutar cîntă din gură... și cînd se dezgovește mireasa. TEODORESCU, P. P. 182.

dezgovésc v. tr. (d. govesc 1). Vest. Iaŭ mireseĭ vălu și-ĭ pun tulpanu, ca la femeile măritate (Această datină o împlinește nuna a doŭa zi dimineața după nuntă, cînd se termină ospățu, ĭar nuntașiĭ dansează hora dezgolveliĭ). Fig. Dezvăluĭ, daŭ la iveală, divulg.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezgoví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgovésc, imperf. 3 sg. dezgoveá; conj. prez. 3 să dezgoveáscă

dezgoví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgovésc, imperf. 3 sg. dezgoveá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgoveáscă

Intrare: dezgovit
dezgovit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezgovit
  • dezgovitul
  • dezgovitu‑
  • dezgovi
  • dezgovita
plural
  • dezgoviți
  • dezgoviții
  • dezgovite
  • dezgovitele
genitiv-dativ singular
  • dezgovit
  • dezgovitului
  • dezgovite
  • dezgovitei
plural
  • dezgoviți
  • dezgoviților
  • dezgovite
  • dezgovitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezgovi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezgovi
  • dezgovire
  • dezgovit
  • dezgovitu‑
  • dezgovind
  • dezgovindu‑
singular plural
  • dezgovește
  • dezgoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezgovesc
(să)
  • dezgovesc
  • dezgoveam
  • dezgovii
  • dezgovisem
a II-a (tu)
  • dezgovești
(să)
  • dezgovești
  • dezgoveai
  • dezgoviși
  • dezgoviseși
a III-a (el, ea)
  • dezgovește
(să)
  • dezgovească
  • dezgovea
  • dezgovi
  • dezgovise
plural I (noi)
  • dezgovim
(să)
  • dezgovim
  • dezgoveam
  • dezgovirăm
  • dezgoviserăm
  • dezgovisem
a II-a (voi)
  • dezgoviți
(să)
  • dezgoviți
  • dezgoveați
  • dezgovirăți
  • dezgoviserăți
  • dezgoviseți
a III-a (ei, ele)
  • dezgovesc
(să)
  • dezgovească
  • dezgoveau
  • dezgovi
  • dezgoviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezgovi

  • 1. popular A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Același lăutar cîntă din gură... și cînd se dezgovește mireasa. TEODORESCU, P. P. 182.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix dez- + govi (regional „a ține de urât miresei” din limba slavă (veche)).
    surse: DEX '09