2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZGHEȚAT, -Ă, dezghețați, -te, adj. 1. (Despre lichide înghețate) Care a redevenit lichid; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) care s-a muiat la căldură (prin topirea lichidului). ♦ (Despre ființe înghețate) Dezmorțit; încălzit. 2. Fig. (Despre oameni; adesea adverbial) Isteț, vioi, priceput. – V. dezgheța.

DEZGHEȚAT, -Ă, dezghețați, -te, adj. 1. (Despre lichide înghețate) Care a redevenit lichid; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) care s-a muiat la căldură (prin topirea lichidului). ♦ (Despre ființe înghețate) Dezmorțit; încălzit. 2. Fig. (Despre oameni; adesea adverbial) Isteț, vioi, priceput. – V. dezgheța.

dezghețat, ~ă [At: (a. 1788), ap. TDRG / Pl: ~ați, ~e / E: dezgheța] 1 a (D. lichide înghețate) Care a redevenit lichid. 2 a (D. corpuri umede înghețate) Care s-a muiat la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conține). 3-4 a (D. ființe înghețate) Încălzit și dezmorțit. 5-6 a, av (Fig; d. oameni) Isteț. 7-8 (Fig) Priceput.

DEZGHEȚAT, -Ă, dezghețați, -te, adj. 1. (Despre apă și alte lichide înghețate) Transformat din nou în lichid (sub acțiunea căldurii); (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) muiat la căldură. 2. Fig. (Despre oameni) Isteț, vioi, deștept. Îi plăceau băieții dezghețați și iuți, care nu încremenesc pe la răspîntii cu legătura de tîrguieli în mînă. VLAHUȚĂ, O. A. 96. Un copilandru dezghețat și sfătos, de te trăgea inima să stai cu dînsul de vorbă. ISPIRESCU, L. 356. ◊ (Adverbial) Salută cu pălăriuța mică și se prezintă dezghețat. C. PETRESCU, Î. II 168. Haide să vorbim ca prieteni, îi zise Ghiță dezghețat. SLAVICI, O. I 133.

dezghețát, -ă adj. Topit, muĭat de căldură: pămînt dezghețat. Fig. Vioĭ, plin de viață: om dezghețat. Adv. Cu foc, cu inimă: a vorbi dezghețat.

DEZGHEȚA, dezgheț, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide înghețate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). ◊ Tranz. Căldura a dezghețat râul. ♦ (Despre ființe înghețate) A se dezmorți; a se încălzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput. – Lat. disglaciare.

DEZGHEȚA, dezgheț, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide înghețate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). ◊ Tranz. Căldura a dezghețat râul. ♦ (Despre ființe înghețate) A se dezmorți; a se încălzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput. – Lat. disglaciare.

dezgheța vr [At: (a. 1620), ap. TDRG / Pzi: dezgheț / E: ml disglaciare] 1 (D. lichide înghețate) A redeveni lichid. 2 (D. corpuri umede înghețate) A se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). 3 (D. ființe înghețate) A se încălzi, dezmorțindu-se. 4 (Fig; d. oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea.

DEZGHEȚA, dezgheț, vb. I. Refl. 1. (Despre apă sau alte lichide înghețate) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură; (despre oameni) a se dezmorți, a se încălzi. De-o săptămînă cîmpul s-a dezghețat. C. PETRESCU, S. 55. ◊ Tranz. Fig. Ar voi în a lui brațe să o țină-n veci de veci, Dezghețînd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci. EMINESCU, O. I 162. (Absol.) Dar lumina dreptății a sporit înmiit Și sporește într-una și trezește la viață, Și oriunde pătrunde, limpezește, dezgheață. DEȘLIU, G. 56. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, neîndemînarea; a deveni vioi, priceput, îndrăzneț. Cele mai multe porneau să meargă la lucru, la tipografie, la fabrică... Acolo fetele se dezghețau. PAS, Z. I 221.

A SE DEZGHEȚA mă dezgheț intranz. 1) (despre gheață, zăpadă) A trece din stare solidă în stare lichidă (la o temperatură mai mare de zero grade); a se topi. 2) (despre corpuri înghețate) A se muia din cauza temperaturii mai mari de zero grade. 3) (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) A ieși din starea de amorțeală de frig (expunându-se acțiunii căldurii); a se dezmorți. 4) fig. A înceta de a mai fi sfios; a prinde curaj. 5) fig. A începe să manifeste îndemânare; a deveni îndemânatic. /<lat. disglaciare

A DEZGHEȚA dezgheț tranz. A face să se dezghețe. /<lat. disglaciare

desghețà v. a înceta de a mai fi înghețat.

desghețat a. fig. vioiu, ager, deștept: un copilandru desghețat și sfătos ISP. ║ adv. pe șleau: vorbește desghețat.

2) dezghéț v. tr. (ca și îngheț). Liberez de gheață: căldura dezgheață pămîntu. Liberez de frig: mĭ-am dezghețat mînile ținîndu-le în buzunar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezgheța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezgheț, 3 dezgheață; conj. prez. 1 sg. să dezgheț, 3 să dezghețe; imper. 2 sg. afirm. dezgheață

dezgheța (a ~) vb., ind. prez. 3 dezgheață; conj. prez. 3 dezghețe

dezgheța vb., ind. prez. 1 sg. dezgheț, 3 sg. și pl. dezgheață; conj. prez. 3 sg. și pl. dezghețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZGHEȚAT adj. v. ager, descurcăreț, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, iute, îndemânatic, întreprinzător, priceput, sprinten, vioi.

dezghețat adj. v. AGER. DESCURCĂREȚ. DEȘTEPT. DIBACI. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEȚ. IUTE. ÎNDEMÎNATIC. ÎNTREPRINZĂTOR. PRICEPUT. SPRINTEN. VIOI.

Dezghețat ≠ înghețat, rușinos, sfios, timid

DEZGHEȚA vb. a (se) dezmorți. (Să mă ~ puțin la gura sobei.)

DEZGHEȚA vb. a (se) dezmorți. (Să mă ~ puțin la gura sobei.)

A (se) dezgheța ≠ a îngheța

Intrare: dezghețat
dezghețat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezghețat
  • dezghețatul
  • dezghețatu‑
  • dezgheța
  • dezghețata
plural
  • dezghețați
  • dezghețații
  • dezghețate
  • dezghețatele
genitiv-dativ singular
  • dezghețat
  • dezghețatului
  • dezghețate
  • dezghețatei
plural
  • dezghețați
  • dezghețaților
  • dezghețate
  • dezghețatelor
vocativ singular
plural
dejghețat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dizghețat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dezgheța
verb (VT27)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezgheța
  • dezghețare
  • dezghețat
  • dezghețatu‑
  • dezghețând
  • dezghețându‑
singular plural
  • dezgheață
  • dezghețați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezgheț
(să)
  • dezgheț
  • dezghețam
  • dezghețai
  • dezghețasem
a II-a (tu)
  • dezgheți
(să)
  • dezgheți
  • dezghețai
  • dezghețași
  • dezghețaseși
a III-a (el, ea)
  • dezgheață
(să)
  • dezghețe
  • dezgheța
  • dezgheță
  • dezghețase
plural I (noi)
  • dezghețăm
(să)
  • dezghețăm
  • dezghețam
  • dezghețarăm
  • dezghețaserăm
  • dezghețasem
a II-a (voi)
  • dezghețați
(să)
  • dezghețați
  • dezghețați
  • dezghețarăți
  • dezghețaserăți
  • dezghețaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezgheață
(să)
  • dezghețe
  • dezghețau
  • dezgheța
  • dezghețaseră
dăjghița
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dizghieța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
diajgheța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deșgheța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dejgheța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăzgheța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desgheța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezghețat, dezghețaadjectiv

  • 1. (Despre lichide înghețate) Care a redevenit lichid; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) care s-a muiat la căldură (prin topirea lichidului). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat adesea adverbial Despre oameni: deștept, isteț, priceput, vioi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi plăceau băieții dezghețați și iuți, care nu încremenesc pe la răspîntii cu legătura de tîrguieli în mînă. VLAHUȚĂ, O. A. 96. DLRLC
    • format_quote Un copilandru dezghețat și sfătos, de te trăgea inima să stai cu dînsul de vorbă. ISPIRESCU, L. 356. DLRLC
    • format_quote Salută cu pălăriuța mică și se prezintă dezghețat. C. PETRESCU, Î. II 168. DLRLC
    • format_quote Haide să vorbim ca prieteni, îi zise Ghiță dezghețat. SLAVICI, O. I 133. DLRLC
etimologie:
  • vezi dezgheța DEX '98 DEX '09

dezgheța, dezghețverb

  • 1. unipersonal (Despre lichide înghețate) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: îngheța
    • format_quote tranzitiv Căldura a dezghețat râul. DEX '09 DEX '98
    • format_quote De-o săptămînă cîmpul s-a dezghețat. C. PETRESCU, S. 55. DLRLC
    • 1.1. (Despre ființe înghețate) A se dezmorți; a se încălzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote tranzitiv figurat Ar voi în a lui brațe să o țină-n veci de veci, Dezghețînd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci. EMINESCU, O. I 162. DLRLC
      • format_quote tranzitiv (și) absolut Dar lumina dreptății a sporit înmiit Și sporește într-una și trezește la viață, Și oriunde pătrunde, limpezește, dezgheață. DEȘLIU, G. 56. DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cele mai multe porneau să meargă la lucru, la tipografie, la fabrică... Acolo fetele se dezghețau. PAS, Z. I 221. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.