2 intrări

2 definiții

A se dezgăti ≠ a se găti, a se împodobi

dezgătésc v. tr. Scot găteala (ornamentele).

Intrare: dezgăti
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezgăti dezgătire dezgătit dezgătind singular plural
dezgătește dezgătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezgătesc (să) dezgătesc dezgăteam dezgătii dezgătisem
a II-a (tu) dezgătești (să) dezgătești dezgăteai dezgătiși dezgătiseși
a III-a (el, ea) dezgătește (să) dezgătească dezgătea dezgăti dezgătise
plural I (noi) dezgătim (să) dezgătim dezgăteam dezgătirăm dezgătiserăm, dezgătisem*
a II-a (voi) dezgătiți (să) dezgătiți dezgăteați dezgătirăți dezgătiserăți, dezgătiseți*
a III-a (ei, ele) dezgătesc (să) dezgătească dezgăteau dezgăti dezgătiseră
Intrare: dezgătit
dezgătit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezgătit dezgătitul dezgăti dezgătita
plural dezgătiți dezgătiții dezgătite dezgătitele
genitiv-dativ singular dezgătit dezgătitului dezgătite dezgătitei
plural dezgătiți dezgătiților dezgătite dezgătitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)