2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZGĂRDINÁ, dezgărdinez, vb. I. Tranz. A desprinde din gardină fundul unui butoi; p. gener. a desprinde, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. – Pref. dez- + gardină.

dezgărdina vt [At: (a. 1857), ap. TDRG / Pzi: ~nez / E: dez- + gardină] (Reg) 1 A desprinde din gardină fundul unui butoi. 2 (Pgn) A desprinde un lucru din locul unde este fixat.

DEZGĂRDINÁ, dezgărdinez, vb. I. Tranz. A desprinde din gardină fundul unui butoi; p. gener. a desprinde, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. – Dez- + gardină.

DEZGĂRDINÁ, dezgărdinez, vb. I. Tranz. A desprinde (fundul unui butoi) din gardină; p. ext. a dezlipi, a scoate un lucru de la locul unde este fixat. (Fig.) Toate se țineau una de alta, cu cruda înlănțuire a realității, fără ca [el] să aibă putere de a le dezgărdina și a le îndrepta una cîte una, pe rînd. ISPIRESCU, la TDRG.

A DEZGĂRDINÁ ~éz tranz. (fundul unui butoi) A scoate din gardină. /dez- + gardină

desgrădinà (și desgărdinà) v. a săpa la rădăcina unui arbore, ca să-l poată doborî mai lesne: movila părea că vrea să se desgărdineze de pământ ISP. [V. gardină].

dezgrădinéz v. tr. (d. gard, gardin, grădină). Fac să se clatine stricînd îngrăditura. A dezgrădina un dinte, a-l desprinde de gingiĭ. A dezgrădina un pom, a-l desprinde puțin de pămînt săpînd la rădăcină ca să-l ajungă apa maĭ bine orĭ ca să-l scoți. A dezgrădina un gard, a-l dărîma, a-l strica. – Și dezgărd-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezgărdiná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dezgărdineáză

dezgărdiná vb., ind. prez. 3 sg. dezgărdineáză

Intrare: dezgărdinat
dezgărdinat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezgărdinat
  • dezgărdinatul
  • dezgărdinatu‑
  • dezgărdina
  • dezgărdinata
plural
  • dezgărdinați
  • dezgărdinații
  • dezgărdinate
  • dezgărdinatele
genitiv-dativ singular
  • dezgărdinat
  • dezgărdinatului
  • dezgărdinate
  • dezgărdinatei
plural
  • dezgărdinați
  • dezgărdinaților
  • dezgărdinate
  • dezgărdinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezgărdina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezgărdina
  • dezgărdinare
  • dezgărdinat
  • dezgărdinatu‑
  • dezgărdinând
  • dezgărdinându‑
singular plural
  • dezgărdinea
  • dezgărdinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezgărdinez
(să)
  • dezgărdinez
  • dezgărdinam
  • dezgărdinai
  • dezgărdinasem
a II-a (tu)
  • dezgărdinezi
(să)
  • dezgărdinezi
  • dezgărdinai
  • dezgărdinași
  • dezgărdinaseși
a III-a (el, ea)
  • dezgărdinea
(să)
  • dezgărdineze
  • dezgărdina
  • dezgărdină
  • dezgărdinase
plural I (noi)
  • dezgărdinăm
(să)
  • dezgărdinăm
  • dezgărdinam
  • dezgărdinarăm
  • dezgărdinaserăm
  • dezgărdinasem
a II-a (voi)
  • dezgărdinați
(să)
  • dezgărdinați
  • dezgărdinați
  • dezgărdinarăți
  • dezgărdinaserăți
  • dezgărdinaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezgărdinea
(să)
  • dezgărdineze
  • dezgărdinau
  • dezgărdina
  • dezgărdinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezgărdina

  • 1. A desprinde din gardină fundul unui butoi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A desprinde, a scoate un lucru de la locul unde este fixat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • figurat Toate se țineau una de alta, cu cruda înlănțuire a realității, fără ca [el] să aibă putere de a le dezgărdina și a le îndrepta una cîte una, pe rînd. ISPIRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix dez- + gardină.
    surse: DEX '09