2 intrări

2 definiții

dezeuropenizá vb., ind. prez. 3 sg. dezeuropenizeáză

DEZEUROPENIZÁ vb. refl., tr. a(-și) pierde, a face (o țară, un popor) să-și piardă caracterul european. (< dez- + europeniza)

Intrare: dezeuropeniza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezeuropeniza dezeuropenizare dezeuropenizat dezeuropenizând singular plural
dezeuropenizea dezeuropenizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezeuropenizez (să) dezeuropenizez dezeuropenizam dezeuropenizai dezeuropenizasem
a II-a (tu) dezeuropenizezi (să) dezeuropenizezi dezeuropenizai dezeuropenizași dezeuropenizaseși
a III-a (el, ea) dezeuropenizea (să) dezeuropenizeze dezeuropeniza dezeuropeniză dezeuropenizase
plural I (noi) dezeuropenizăm (să) dezeuropenizăm dezeuropenizam dezeuropenizarăm dezeuropenizaserăm, dezeuropenizasem*
a II-a (voi) dezeuropenizați (să) dezeuropenizați dezeuropenizați dezeuropenizarăți dezeuropenizaserăți, dezeuropenizaseți*
a III-a (ei, ele) dezeuropenizea (să) dezeuropenizeze dezeuropenizau dezeuropeniza dezeuropenizaseră
Intrare: dezeuropenizat
dezeuropenizat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezeuropenizat dezeuropenizatul dezeuropeniza dezeuropenizata
plural dezeuropenizați dezeuropenizații dezeuropenizate dezeuropenizatele
genitiv-dativ singular dezeuropenizat dezeuropenizatului dezeuropenizate dezeuropenizatei
plural dezeuropenizați dezeuropenizaților dezeuropenizate dezeuropenizatelor
vocativ singular
plural
dezeuropenizare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezeuropenizare dezeuropenizarea
plural dezeuropenizări dezeuropenizările
genitiv-dativ singular dezeuropenizări dezeuropenizării
plural dezeuropenizări dezeuropenizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)