2 intrări

17 definiții

dezechipát, ~ă a [At: DEX / Pl: ~áți, ~e / E: dezechipa] 1 Care nu mai are echipamentul. 2 Care are echipamentul descompletat. 3 Care nu și-a pus (încă) echipamentul.

DEZECHIPÁT, -Ă, dezechipați, -te, adj. Care nu mai are echipament sau care are echipamentul descompletat; care nu și-a pus (încă) echipamentul. – V. dezechipa.

DEZECHIPÁT, -Ă, dezechipați, -te, adj. Care nu mai are echipament sau care are echipamentul descompletat; care nu și-a pus (încă) echipamentul. – V. dezechipa.

DEZECHIPÁT, -Ă, dezechipați, -te, adj. Care nu mai are echipament pe el sau cu echipamentul descompletat. Soldat dezechipat.

dezechipá [At: DN2 / Pzi: ~péz / E: dez- + echipa cf fr déséquiper] 1 vt A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul. 2 vt A scoate echipamentul de pe un vas de război. 3 vr A-și scoate echipamentul. 4 vr (Pgn) A se dezbrăca.

DEZECHIPÁ, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. ♦ Refl. A-și scoate echipamentul; p. gener. a se dezbrăca. – Pref. dez- + echipa. Cf. fr. d é s é q u i p e r.

DEZECHIPÁ, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. ♦ Refl. A-și scoate echipamentul; p. gener. a se dezbrăca. – Dez- + echipa. Cf. fr. déséquiper.

DEZECHIPÁ, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua echipamentul unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau al unei trupe; a lua echipamentul unui vas de război. ♦ Refl. (Subiectul este o persoană) A-și scoate echipamentul.

!dezechipá (a ~) (de-ze-/dez-e-) vb., ind. prez. 3 dezechipeáză

dezechipá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezechipéz, 3 sg. și pl. dezechipeáză

DEZECHIPÁ vb. v. dezbrăca, scoate, trage.

DEZECHIPÁ vb. I. tr. A lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). ♦ refl. A-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. [Cf. fr. déséquiper].

DEZECHIPÁ vb. I. tr. a lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). II. refl. a-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. (< fr. déséquiper)

A DEZECHIPÁ ~éz tranz. (trupe, militari, vase de război) A lipsi de echipament. /dez- + a echipa


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezechipá vb. v. DEZBRĂCA. SCOATE. TRAGE.

Intrare: dezechipa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezechipa dezechipare dezechipat dezechipând singular plural
dezechipea dezechipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezechipez (să) dezechipez dezechipam dezechipai dezechipasem
a II-a (tu) dezechipezi (să) dezechipezi dezechipai dezechipași dezechipaseși
a III-a (el, ea) dezechipea (să) dezechipeze dezechipa dezechipă dezechipase
plural I (noi) dezechipăm (să) dezechipăm dezechipam dezechiparăm dezechipaserăm, dezechipasem*
a II-a (voi) dezechipați (să) dezechipați dezechipați dezechiparăți dezechipaserăți, dezechipaseți*
a III-a (ei, ele) dezechipea (să) dezechipeze dezechipau dezechipa dezechipaseră
Intrare: dezechipat
dezechipat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezechipat dezechipatul dezechipa dezechipata
plural dezechipați dezechipații dezechipate dezechipatele
genitiv-dativ singular dezechipat dezechipatului dezechipate dezechipatei
plural dezechipați dezechipaților dezechipate dezechipatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)