2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZECHIPÁT, -Ă, dezechipați, -te, adj. Care nu mai are echipament sau care are echipamentul descompletat; care nu și-a pus (încă) echipamentul. – V. dezechipa.

DEZECHIPÁT, -Ă, dezechipați, -te, adj. Care nu mai are echipament sau care are echipamentul descompletat; care nu și-a pus (încă) echipamentul. – V. dezechipa.

dezechipat, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: dezechipa] 1 Care nu mai are echipamentul. 2 Care are echipamentul descompletat. 3 Care nu și-a pus (încă) echipamentul.

DEZECHIPÁT, -Ă, dezechipați, -te, adj. Care nu mai are echipament pe el sau cu echipamentul descompletat. Soldat dezechipat.

DEZECHIPÁ, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. ♦ Refl. A-și scoate echipamentul; p. gener. a se dezbrăca. – Pref. dez- + echipa. Cf. fr. déséquiper.

dezechipá [At: DN2 / Pzi: ~péz / E: dez- + echipa cf fr déséquiper] 1 vt A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul. 2 vt A scoate echipamentul de pe un vas de război. 3 vr A-și scoate echipamentul. 4 vr (Pgn) A se dezbrăca.

DEZECHIPÁ, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. ♦ Refl. A-și scoate echipamentul; p. gener. a se dezbrăca. – Dez- + echipa. Cf. fr. déséquiper.

DEZECHIPÁ, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua echipamentul unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau al unei trupe; a lua echipamentul unui vas de război. ♦ Refl. (Subiectul este o persoană) A-și scoate echipamentul.

DEZECHIPÁ vb. I. tr. A lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). ♦ refl. A-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. [Cf. fr. déséquiper].

DEZECHIPÁ vb. I. tr. a lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). II. refl. a-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. (< fr. déséquiper)

A DEZECHIPÁ ~éz tranz. (trupe, militari, vase de război) A lipsi de echipament. /dez- + a echipa


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezechipá (a ~) (de-ze-/dez-e-) vb., ind. prez. 3 dezechipeáză

dezechipá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezechipéz, 3 sg. și pl. dezechipeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZECHIPÁ vb. v. dezbrăca, scoate, trage.

dezechipa vb. v. DEZBRĂCA. SCOATE. TRAGE.

Intrare: dezechipat
dezechipat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezechipat
  • dezechipatul
  • dezechipatu‑
  • dezechipa
  • dezechipata
plural
  • dezechipați
  • dezechipații
  • dezechipate
  • dezechipatele
genitiv-dativ singular
  • dezechipat
  • dezechipatului
  • dezechipate
  • dezechipatei
plural
  • dezechipați
  • dezechipaților
  • dezechipate
  • dezechipatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezechipa
  • silabație: de-ze-, dez-e- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezechipa
  • dezechipare
  • dezechipat
  • dezechipatu‑
  • dezechipând
  • dezechipându‑
singular plural
  • dezechipea
  • dezechipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezechipez
(să)
  • dezechipez
  • dezechipam
  • dezechipai
  • dezechipasem
a II-a (tu)
  • dezechipezi
(să)
  • dezechipezi
  • dezechipai
  • dezechipași
  • dezechipaseși
a III-a (el, ea)
  • dezechipea
(să)
  • dezechipeze
  • dezechipa
  • dezechipă
  • dezechipase
plural I (noi)
  • dezechipăm
(să)
  • dezechipăm
  • dezechipam
  • dezechiparăm
  • dezechipaserăm
  • dezechipasem
a II-a (voi)
  • dezechipați
(să)
  • dezechipați
  • dezechipați
  • dezechiparăți
  • dezechipaserăți
  • dezechipaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezechipea
(să)
  • dezechipeze
  • dezechipau
  • dezechipa
  • dezechipaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezechipat

  • 1. Care nu mai are echipament sau care are echipamentul descompletat; care nu și-a pus (încă) echipamentul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: echipat attach_file un exemplu
    exemple
    • Soldat dezechipat.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dezechipa
    surse: DEX '98 DEX '09

dezechipa

  • 1. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: echipa

etimologie:

  • Prefix dez- + echipa.
    surse: DEX '09
  • cf. limba franceză déséquiper
    surse: DEX '09 DEX '98 DN