2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dezechilibrát, ~ă a [At: DEX / Pl: ~áți, ~e / E: dezechilibra cf fr déséquilibré] 1 Care și-a pierdut echilibrul. 2 (Fig; d. oameni) Care și-a pierdut judecata clară. 3 Care este lipsit de proporție justă între diversele elemente componente.

DEZECHILIBRÁT, -Ă, dezechilibrați, -te, adj. 1. Care și-a pierdut echilibrul, care nu mai are echilibru. ♦ Fig. (Despre oameni) Care și-a pierdut judecata clară; tulburat (mintal). 2. Care este lipsit de proporție justă între diversele elemente componente. – V. dezechilibra. Cf. fr. déséquilibré.

DEZECHILIBRÁT, -Ă, dezechilibrați, -te, adj. 1. Care și-a pierdut echilibrul, care nu mai are echilibru. ♦ Fig. (Despre oameni) Care și-a pierdut judecata clară; tulburat (mintal). 2. Care este lipsit de proporție justă între diversele elemente componente. – V. dezechilibra. Cf. fr. déséquilibré.

DEZECHILIBRÁT, -Ă, dezechilibrați, -te, adj. 1. Care și-a pierdut echilibrul. 2. (Despre bugetul unui stat sau al unei persoane) Lipsit de proporție justă între venituri și cheltuieli, cheltuielile întrecînd veniturile; deficitar. 3. Fig. (Despre om și, p. ext., despre sufletul omului) Care și-a pierdut judecata clară; tulburat (mintal), dezorientat.

DEZECHILIBRÁT adj. 1. deficitar. (Un buget ~.) 2. tulburat, zdruncinat, (fig.) dezaxat, (livr. fig.) detracat. (Om cu mintea ~.)

Dezechilibrat ≠ calm, echilibrat

DEZECHILIBRÁT, -Ă adj. care și-a pierdut echilibrul; (fig.) care și-a pierdut judecata. (după fr. déséquilibré)

* dezechilibrát, -ă #adj.# (#fr.# déséquilibré). Fără echilibru mental, nebun.

dezechilibrá vtr [At: DN2 / Pzi: ~réz / E: fr déséquilibrer] 1-2 A-și pierde (sau a face să-și piardă) echilibrul. 3-4 (Fig) A-și pierde (sau a face să-și piardă) judecata clară. 5-6 A face să nu existe (sau a nu exista) echilibru între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.

DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul. ♦ Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară. 2. Tranz. și refl. A face să nu existe sau a nu exista echilibru (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.). – Din fr. déséquilibrer.

DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul. ♦ Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară. 2. Tranz. și refl. A face să nu existe sau a nu exista echilibru (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.). – Din fr. déséquilibrer.

DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. A-și pierde echilibrul. 2. Tranz. (Cu privire la bugetul unui stat sau al unei persoane sau, mai rar, cu privire la o vistierie) A face să nu mai existe o proporție justă între venituri și cheltuieli, cheltuielile ajungînd să întreacă veniturile. Neplata tributului, care fusese sporit cu încă 30000 de galbeni, a dezechilibrat haznaua împărăției tocmai în momentul cînd turcii aveau mai mare nevoie de bani pentru războiul început cu Austria. IST. R.P.R. 171. Își va dezechilibra ireparabil rămășițele bugetului. C. PETRESCU, C. V. 61. 3. Refl. F i g. A pierde judecata dreaptă.

!dezechilibrá (a ~) (de-ze-, -li-bra/dez-e-) vb., ind. prez. 3 dezechilibreáză

dezechilibrá vb. (sil. -bra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezechilibréz, 3 sg. și pl. dezechilibreáză

DEZECHILIBRÁ vb. a (se) tulbura, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.)

A (se) dezechilibra ≠ a (se) echilibra

DEZECHILIBRÁ vb. I. 1. refl. A-și pierde echilibrul. 2. refl. (Fig.) A-și pierde rațiunea, judecata. 3. tr. A face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile, a face un buget deficitar. [Cf. fr. déséquilibrer].

DEZECHILIBRÁ vb. I. refl. 1. a-și pierde echilibrul. 2. (fig.) a-și pierde rațiunea, judecata. II. tr. a face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile. (< fr. déséquilibrer)

A DEZECHILIBRÁ ~éz tranz. A face să se dezechilibreze. /<fr. déséquilibrer

A SE DEZECHILIBRÁ mă ~éz intranz. 1) (despre obiecte) A pierde echilibrul; a ieși din echilibru. 2) fig. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezaxa. 3) (despre buget) A ajunge la dezechilibru între venituri și cheltuieli. /<fr. déséquilibrer

Intrare: dezechilibra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezechilibra dezechilibrare dezechilibrat dezechilibrând singular plural
dezechilibrea dezechilibrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezechilibrez (să) dezechilibrez dezechilibram dezechilibrai dezechilibrasem
a II-a (tu) dezechilibrezi (să) dezechilibrezi dezechilibrai dezechilibrași dezechilibraseși
a III-a (el, ea) dezechilibrea (să) dezechilibreze dezechilibra dezechilibră dezechilibrase
plural I (noi) dezechilibrăm (să) dezechilibrăm dezechilibram dezechilibrarăm dezechilibraserăm, dezechilibrasem*
a II-a (voi) dezechilibrați (să) dezechilibrați dezechilibrați dezechilibrarăți dezechilibraserăți, dezechilibraseți*
a III-a (ei, ele) dezechilibrea (să) dezechilibreze dezechilibrau dezechilibra dezechilibraseră
Intrare: dezechilibrat
dezechilibrat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezechilibrat dezechilibratul dezechilibra dezechilibrata
plural dezechilibrați dezechilibrații dezechilibrate dezechilibratele
genitiv-dativ singular dezechilibrat dezechilibratului dezechilibrate dezechilibratei
plural dezechilibrați dezechilibraților dezechilibrate dezechilibratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)