10 definiții pentru dezdăuna desdăuna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZDĂUNÁ, dezdăunez, vb. I. Tranz. A despăgubi. [Scris și des-.Pr.: -dă-u-] – Pref. dez- + dăuna.

DEZDĂUNÁ, dezdăunez, vb. I. Tranz. (Rar) A despăgubi. – Pronunțat: -dă-u-.

desdăuna vt [At: MAIORESCU, D. I, 248 / V: ~dau~ / Pzi: ~nez / E: des- + dăuna] (Jur) A despăgubi.

DESDĂUNÁ, desdăunez, vb. I. Tranz. A despăgubi. [Pr.: -dă-u-] – Des1- + dăuna.

dezdăunéz v. tr. (d. daună, d. fr. dédommanger), Despăgubesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezdăuná (a ~) (rar) (-dă-u-) vb., ind. prez. 3 dezdăuneáză

dezdăuná vb., ind. prez. 1 sg. dezdăunéz, 3 sg. și pl. dezdăuneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZDĂUNÁ vb. v. compensa, despăgubi, răsplăti.

dezdăuna vb. v. COMPENSA. DESPĂGUBI. RĂSPLĂTI.

Intrare: dezdăuna
  • silabație: dez-dă-u-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezdăuna
  • dezdăunare
  • dezdăunat
  • dezdăunatu‑
  • dezdăunând
  • dezdăunându‑
singular plural
  • dezdăunea
  • dezdăunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezdăunez
(să)
  • dezdăunez
  • dezdăunam
  • dezdăunai
  • dezdăunasem
a II-a (tu)
  • dezdăunezi
(să)
  • dezdăunezi
  • dezdăunai
  • dezdăunași
  • dezdăunaseși
a III-a (el, ea)
  • dezdăunea
(să)
  • dezdăuneze
  • dezdăuna
  • dezdăună
  • dezdăunase
plural I (noi)
  • dezdăunăm
(să)
  • dezdăunăm
  • dezdăunam
  • dezdăunarăm
  • dezdăunaserăm
  • dezdăunasem
a II-a (voi)
  • dezdăunați
(să)
  • dezdăunați
  • dezdăunați
  • dezdăunarăți
  • dezdăunaserăți
  • dezdăunaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezdăunea
(să)
  • dezdăuneze
  • dezdăunau
  • dezdăuna
  • dezdăunaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desdăuna
  • desdăunare
  • desdăunat
  • desdăunatu‑
  • desdăunând
  • desdăunându‑
singular plural
  • desdăunea
  • desdăunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desdăunez
(să)
  • desdăunez
  • desdăunam
  • desdăunai
  • desdăunasem
a II-a (tu)
  • desdăunezi
(să)
  • desdăunezi
  • desdăunai
  • desdăunași
  • desdăunaseși
a III-a (el, ea)
  • desdăunea
(să)
  • desdăuneze
  • desdăuna
  • desdăună
  • desdăunase
plural I (noi)
  • desdăunăm
(să)
  • desdăunăm
  • desdăunam
  • desdăunarăm
  • desdăunaserăm
  • desdăunasem
a II-a (voi)
  • desdăunați
(să)
  • desdăunați
  • desdăunați
  • desdăunarăți
  • desdăunaserăți
  • desdăunaseți
a III-a (ei, ele)
  • desdăunea
(să)
  • desdăuneze
  • desdăunau
  • desdăuna
  • desdăunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezdăuna desdăuna

etimologie:

  • Prefix dez- + dăuna.
    surse: DEX '09