27 de definiții pentru dezbina

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZBINA, dezbin, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi. 2. Refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Lat. disglut(i)nare (după îmbina).

dezbina [At: IACOV, SYN. 39v/3 / V: (îrg) dejedina, dejghina, dezcina, dezdina, ~zghi~, dizgina / S și: (înv) desb~ / S și: (înv) desb~ / Pzi: dezbin / E: ml disglut(i)nare cf dez- + (îm)bina] 1-2 vtr (Rar) A (se) desprinde de undeva Si: a (se) desface, a (se) rupe, a (se) separa. 3-4 vtrr (Fig) A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei Si: a (se) despărți, a (se) dușmăni, a (se) învrăjbi. 5 vr (Olt; fig) A munci din greu. 6 vr (Reg; d. membrele inferioare la om sau cele posterioare la animale) A ieși din articulația șoldului. 7 vr (Reg; d. picioare) A se depărta foarte tare Si: (pop) a (se) crăci. modificată

DEZBINA, dezbin, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească, sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi. 2. Refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Din lat. disglut[i]nare (refăcut după îmbina).

DEZBINA, dezbin, vb. I. 1. Tranz. (În opoziție cu uni sau înfrăți) A face să se despartă, să se dușmănească; a învrăjbi, a produce discordie; a îndepărta pe unul de altul, a răzleți. De nu s-ar fi prigonit între dînșii, dezbinați toată vremea, ar fi putut încă dura o casă puternică și vestită. M. I. CARAGIALE, C. 49. Tot ceea ce dezbină o nație sînt clasele și privilegiul. BOLLIAC, O. 264. 2. Refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se despărți, a se despica. Acolo un crac de munte se dezbină cu pornire, Prăvălindu-se cu vuiet în talazul răzvrătit. NEGRUZZI, S. II 6.

A DEZBINA dezbin tranz. A face să se dezbine. /<lat. disglut[i]nare

A SE DEZBINA mă dezbin intranz. 1) (despre două sau mai multe persoane) A trăi în vrajbă; a se afla în relații de dușmănie; a se vrăjmăși; a se învrăjbi; a se urî. 2) (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se dezagrega. 3) (despre crengi) A se desprinde de tulpină sau de altă creangă (fără a cădea). /<lat. disglut[i]nare

desbinà (desghinà) v. 1. a se desface: o oaie se desghină din turmă ISP.; 2. a dezuni, a învrăjbi. [V. îmbinà].

2) dezbín, a -á v. tr. (compus ca și îm-bin și com-bin). Despic, despart: boiĭ alunecaŭ pe gheață și-șĭ dezbinaŭ picioarele. Fig. Despart, învrăjbesc, produc discordie: eraŭ amicĭ, dar politica ĭa dezbinat. V. refl. Mă despic: boiĭ se dezbină pe gheață. Fig. Mă despart din cauza discordiiĭ: s’aŭ dezbinat de cînd fac politică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezbina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezbin, 3 dezbi; conj. prez. 1 sg. să dezbin, 3 să dezbine

dezbina (a ~) vb., ind. prez. 3 dezbi

dezbina vb., ind. prez. 1 sg. dezbin, 3 sg. și pl. dezbi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZBINA vb. a (se) învrăjbi, (înv.) a (se) despărți, a (se) dezuni. (De ce s-au ~ astfel?)

DEZBINA vb. a (se) învrăjbi, (înv.) a (se) despărți, a (se) dezuni. (De ce s-au ~ astfel?)

A (se) dezbina ≠ a (se) îmbina, a (se) uni

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIVIDE ET IMPERA! (lat.) dezbină și stăpânește – Principiu de guvernare enunțat de Machiavelli, utilizat deseori pentru a defini politica Imperiului Habsburgic. Exista și la romani: „Divide ut regnes!” („dezbină ca să domnești!”).

Divide et impera (lat. „Împarte și stăpînește”) – Faimos adagiu roman ridicat la principiu de guvernămînt, care apare și sub forma mai puțin uzitată, dar mai explicită: divide et regnes (divide pentru a domni). Niccolo Machiavelli (vezi Machiavelism), care a studiat și a scris despre politica imperiului roman, a rezumat-o în această formulă care i-a fost pusă în seamă. Dar ea e mult mai veche și Heinrich Heine o atribuie într-o scrisoare din Paris (12 ianuarie 1842) regelui Filip al Macedoniei care s-a urcat pe tron în anul 359 î.e.n. Formula a fost aplicată de multe guverne oligarhice care, pentru a subjuga popoarele, provocau dezbinări între partide, între naționalități. Lenin scria: „Aceasta este tocmai o poziție… pe care absolutismul a cedat-o democratismului crescînd, pentru a-și păstra pozițiile principale, pentru a împărți și dezbina pe cei care revendicau transformări politice” (Opere, vol. 5, pag. 59-60). IST.

Intrare: dezbina
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezbina
  • dezbinare
  • dezbinat
  • dezbinatu‑
  • dezbinând
  • dezbinându‑
singular plural
  • dezbi
  • dezbinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezbin
(să)
  • dezbin
  • dezbinam
  • dezbinai
  • dezbinasem
a II-a (tu)
  • dezbini
(să)
  • dezbini
  • dezbinai
  • dezbinași
  • dezbinaseși
a III-a (el, ea)
  • dezbi
(să)
  • dezbine
  • dezbina
  • dezbină
  • dezbinase
plural I (noi)
  • dezbinăm
(să)
  • dezbinăm
  • dezbinam
  • dezbinarăm
  • dezbinaserăm
  • dezbinasem
a II-a (voi)
  • dezbinați
(să)
  • dezbinați
  • dezbinați
  • dezbinarăți
  • dezbinaserăți
  • dezbinaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezbi
(să)
  • dezbine
  • dezbinau
  • dezbina
  • dezbinaseră
dejedina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dizgina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dezgina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dezghina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dezcina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dezdina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dejgina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dejghina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezbina, dezbinverb

  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi. DEX '09 DLRLC
    • format_quote De nu s-ar fi prigonit între dînșii, dezbinați toată vremea, ar fi putut încă dura o casă puternică și vestită. M. I. CARAGIALE, C. 49. DLRLC
    • format_quote Tot ceea ce dezbină o nație sînt clasele și privilegiul. BOLLIAC, O. 264. DLRLC
  • 2. reflexiv rar A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acolo un crac de munte se dezbină cu pornire, Prăvălindu-se cu vuiet în talazul răzvrătit. NEGRUZZI, S. II 6. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.