2 definiții pentru dezbrobonitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezbrobonitór (rar) s. n., pl. dezbrobonitoáre

dezbrobonitór s. n., pl. dezbrobonitoáre

Intrare: dezbrobonitor
dezbrobonitor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezbrobonitor
  • dezbrobonitorul
  • dezbrobonitoru‑
plural
  • dezbrobonitoare
  • dezbrobonitoarele
genitiv-dativ singular
  • dezbrobonitor
  • dezbrobonitorului
plural
  • dezbrobonitoare
  • dezbrobonitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)