2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZBRĂCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) dezbrăca.V. dezbrăca.

DEZBRĂCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) dezbrăca.V. dezbrăca.

dezbrăcare sf [At: (a. 1801) IORGA, S. D. XII, 140 / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pl: ~cări / E: dezbrăca] 1 Scoatere a hainelor cu care se află îmbrăcat Si: dezbrăcat1 (1), (pop) despuiere. 2 (Înv; fig) Abandonare a unui obicei (rău). 3 (Fig) Jefuire a cuiva (de tot ce are) Si: dezbrăcat1 (2), prădare, răpire. 4 (Îvr) Goliciune.

DEZBRĂCÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) dezbrăca. Stăruise îndeosebi asupra momentelor principale ale dramei... provocările mulțimii și moartea Oiței... dezbrăcarea și batjocorirea lui Gore. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 313. ◊ (Metaforic) Cînd frunza-ngălbenită l-ai copacilor trunchi pică, Muritorul melancolic văzînd natura murind... Afl-o crudă mulțămire în a firii dezbrăcare. NEGRUZZI, S. II 15. 2. (Învechit) Goliciune, despuiere. Ce obrăznicie e asta să intri aici în această scandaloasă dezbrăcare? NEGRUZZI, S. I 227.

DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.

DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.

dezbrăcá [At: (a. 1581) GCR I, 29/34 / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pzi: dezbrác / E: lat *disbracare] 1-2 vtr A(-și) scoate hainele cu care este îmbrăcat Si: (pop) a (se) despuia. 3-4 vtr (Înv; fig) A abandona un obicei (rău). 5 vt (Fig) A jefui pe cineva (de tot ce are) Si: a prăda, răpi.

DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. (Uneori determinat prin cuvinte care denumesc un obiect de îmbrăcăminte introduse prin prep. «de») A-și scoate îmbrăcămintea, a lepăda hainele (de pe sine). Mînecuță se dezbrăca de scurtă. SADOVEANU, P. M. 185. Maria s-a dezbrăcat în timpul acesta de pardesiu. CAMIL PETRESCU, T. III 220. Turnătorul se dezbrăca pînă la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27. Vă dezbrăcați și vă scăldați cît vă place! VISSARION, B. 198. (Metaforic) A patra primăvară acuma se grăbește... Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24. (Tranz.) De sarică-l dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. TEODORESCU, P. P. 477. ◊ Tranz. (Complementul indică o haină) Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280. A dezbrăcat paltonul și-l ține pe braț. SAHIA, N. 98. (Metaforic) Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. GÎRLEANU, L. 19. ♦ Fig. A se lepăda, a se scăpa, a se descotorosi (de ceva). Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I. 167. Iar ciocoiul cum se pleacă De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! ALECSANDRI, P. A. 44. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda, a despuia. Și eu v-am robit, fraților,v-am bătut, v-am dezbrăcat. CAMIL PETRESCU, B. 156. Leșii pradă și dezbracă pe bieții oameni. NEGRUZZI, S. I 169.

A DEZBRĂCÁ dezbrác tranz. 1) (haine) A scoate de pe corp. ~ rochia. ~ pantalonii. 2) (persoane) A lăsa fără de îmbrăcăminte, scoțând-o de pe corp. 3) fig. A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<lat. disbracare

desbrăcà v. 1. a lepăda hainele; 2. fig. a despuia: a se desbrăca de rușine. [V. îmbrăcà].

dezbrác, a -brăcá v. tr. (compus ca și îmbrac). Iaŭ cuĭva haĭnele de pe corp. Fig. Despoĭ, jăfuĭesc: acest negustor dezbracă lumea. V. refl. Îmĭ scot haĭnele de pe mine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezbrăcáre s. f., g.-d. art. dezbrăcắrii

dezbrăcáre s. f., g.-d. art. dezbrăcării

dezbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezbrácă

dezbrăcá vb., ind. prez. 1 sg. dezbrác, 3 sg. și pl. dezbrácă; ger. dezbrăcând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZBRĂCÁRE s. 1. scoatere, tragere, (fam.) dezechipare. (~ cămășii.) 2. despuiere, dezgolire, (pop.) golire. (~ cuiva, la baie.)

DEZBRĂCARE s. 1. scoatere, tragere, (fam.) dezechipare. (~ cămășii.) 2. despuiere, dezgolire, (pop.) golire. (~ cuiva, la baie.)

DEZBRĂCÁ vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) târși. (De ce te-ai ~?)

DEZBRĂCA vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) tîrși. (De ce te-ai ~?)

arată toate definițiile

Intrare: dezbrăcare
dezbrăcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezbrăcare
  • dezbrăcarea
plural
  • dezbrăcări
  • dezbrăcările
genitiv-dativ singular
  • dezbrăcări
  • dezbrăcării
plural
  • dezbrăcări
  • dezbrăcărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezbrăca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezbrăca
  • dezbrăcare
  • dezbrăcat
  • dezbrăcatu‑
  • dezbrăcând
  • dezbrăcându‑
singular plural
  • dezbra
  • dezbrăcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezbrac
(să)
  • dezbrac
  • dezbrăcam
  • dezbrăcai
  • dezbrăcasem
a II-a (tu)
  • dezbraci
(să)
  • dezbraci
  • dezbrăcai
  • dezbrăcași
  • dezbrăcaseși
a III-a (el, ea)
  • dezbra
(să)
  • dezbrace
  • dezbrăca
  • dezbrăcă
  • dezbrăcase
plural I (noi)
  • dezbrăcăm
(să)
  • dezbracăm
  • dezbrăcam
  • dezbrăcarăm
  • dezbrăcaserăm
  • dezbrăcasem
a II-a (voi)
  • dezbrăcați
(să)
  • dezbracați
  • dezbrăcați
  • dezbrăcarăți
  • dezbrăcaserăți
  • dezbrăcaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezbra
(să)
  • dezbrace
  • dezbrăcau
  • dezbrăca
  • dezbrăcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezbrăcare

  • 1. Acțiunea de a (se) dezbrăca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: îmbrăcare attach_file 2 exemple
    exemple
    • Stăruise îndeosebi asupra momentelor principale ale dramei... provocările mulțimii și moartea Oiței... dezbrăcarea și batjocorirea lui Gore. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 313.
      surse: DLRLC
    • metaforic Cînd frunza-ngălbenită l-ai copacilor trunchi pică, Muritorul melancolic văzînd natura murind... Afl-o crudă mulțămire în a firii dezbrăcare. NEGRUZZI, S. II 15.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Ce obrăznicie e asta să intri aici în această scandaloasă dezbrăcare? NEGRUZZI, S. I 227.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dezbrăca
    surse: DEX '98 DEX '09

dezbrăca

  • 1. reflexiv tranzitiv A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: despuia antonime: îmbrăca attach_file 9 exemple
    exemple
    • Mînecuță se dezbrăca de scurtă. SADOVEANU, P. M. 185.
      surse: DLRLC
    • Maria s-a dezbrăcat în timpul acesta de pardesiu. CAMIL PETRESCU, T. III 220.
      surse: DLRLC
    • Turnătorul se dezbrăca pînă la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27.
      surse: DLRLC
    • Vă dezbrăcați și vă scăldați cît vă place! VISSARION, B. 198.
      surse: DLRLC
    • metaforic A patra primăvară acuma se grăbește... Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24.
      surse: DLRLC
    • De sarică-l dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. TEODORESCU, P. P. 477.
      surse: DLRLC
    • Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280.
      surse: DLRLC
    • A dezbrăcat paltonul și-l ține pe braț. SAHIA, N. 98.
      surse: DLRLC
    • metaforic Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. GÎRLEANU, L. 19.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A se lepăda, a se scăpa, a se descotorosi (de ceva).
      exemple
      • Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I. 167.
        surse: DLRLC
      • Iar ciocoiul cum se pleacă De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! ALECSANDRI, P. A. 44.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: despuia jefui prăda attach_file 2 exemple
    exemple
    • Și eu v-am robit, fraților, v-am bătut, v-am dezbrăcat. CAMIL PETRESCU, B. 156.
      surse: DLRLC
    • Leșii pradă și dezbracă pe bieții oameni. NEGRUZZI, S. I 169.
      surse: DLRLC

etimologie: