2 intrări

10 definiții

dezbobiná vt [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 11/2 / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pzi: ~néz / E: dez- + bobina] (D. un fir, o sârmă) A desfășura de pe o bobină.

DEZBOBINÁ, dezbobinez, vb. I. Tranz. A desfășura, a scoate un fir, o sârmă de pe o bobină. – Pref. dez- + bobina.

DEZBOBINÁ, dezbobinez, vb. I. Tranz. A desfășura, a scoate un fir, o sârmă de pe o bobină. – Dez- + bobina.

DEZBOBINÁ, dezbobinez, vb. I. Tranz. A desfășura un fir de pe o bobină; a scoate sîrma de pe o bobină.

dezbobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 dezbobineáză

dezbobiná vb., ind. prez. 1 sg. dezbobinéz, 3 sg. dezbobineáză

DEZBOBINÁ vb. I. tr. A desfășura (firul de pe) o bobină. [Var. debobina vb. I. / < dez- + bobina].

DEZBOBINÁ vb. tr. a desfășura (firul de pe) o bobină. (după fr. débobiner)

A DEZBOBINÁ ~éz tranz. (fire, sârmă) A desfășura de pe o bobină. /dez- + bobină

Intrare: dezbobina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezbobina dezbobinare dezbobinat dezbobinând singular plural
dezbobinea dezbobinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezbobinez (să) dezbobinez dezbobinam dezbobinai dezbobinasem
a II-a (tu) dezbobinezi (să) dezbobinezi dezbobinai dezbobinași dezbobinaseși
a III-a (el, ea) dezbobinea (să) dezbobineze dezbobina dezbobină dezbobinase
plural I (noi) dezbobinăm (să) dezbobinăm dezbobinam dezbobinarăm dezbobinaserăm, dezbobinasem*
a II-a (voi) dezbobinați (să) dezbobinați dezbobinați dezbobinarăți dezbobinaserăți, dezbobinaseți*
a III-a (ei, ele) dezbobinea (să) dezbobineze dezbobinau dezbobina dezbobinaseră
Intrare: dezbobinat
dezbobinat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezbobinat dezbobinatul dezbobina dezbobinata
plural dezbobinați dezbobinații dezbobinate dezbobinatele
genitiv-dativ singular dezbobinat dezbobinatului dezbobinate dezbobinatei
plural dezbobinați dezbobinaților dezbobinate dezbobinatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)