2 definiții pentru dezbârci

dezbârcí vtr [At: PONTBRIANT, D. / S și: desb~ / Pzi: ~césc / E: de- + zbârci] (Înv; d. piele) A nu mai prezenta cute. corectată

DEZBÂRCÍ, dezbârcésc, vb. IV. ~ Tranz. A îndepărta cutele, ridurile; a netezi. (pref. dez- + zbârci)

Intrare: dezbârci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezbârci
  • dezbârcire
  • dezbârcit
  • dezbârcind
singular plural
  • dezbârcește
  • dezbârciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezbârcesc
(să)
  • dezbârcesc
  • dezbârceam
  • dezbârcii
  • dezbârcisem
a II-a (tu)
  • dezbârcești
(să)
  • dezbârcești
  • dezbârceai
  • dezbârciși
  • dezbârciseși
a III-a (el, ea)
  • dezbârcește
(să)
  • dezbârcească
  • dezbârcea
  • dezbârci
  • dezbârcise
plural I (noi)
  • dezbârcim
(să)
  • dezbârcim
  • dezbârceam
  • dezbârcirăm
  • dezbârciserăm
  • dezbârcisem
a II-a (voi)
  • dezbârciți
(să)
  • dezbârciți
  • dezbârceați
  • dezbârcirăți
  • dezbârciserăți
  • dezbârciseți
a III-a (ei, ele)
  • dezbârcesc
(să)
  • dezbârcească
  • dezbârceau
  • dezbârci
  • dezbârciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)