2 definiții pentru dezbârci

dezbârcí vtr [PONTBRIANT, D. / S și: desb~ / Pzi: ~césc / E: de- + zbârci] (Înv; d. piele) A nu mai prezenta cute.

DEZBÂRCÍ, dezbârcésc, vb. IV. ~ Tranz. A îndepărta cutele, ridurile; a netezi. (pref. dez- + zbârci)

Intrare: dezbârci
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezbârci dezbârcire dezbârcit dezbârcind singular plural
dezbârcește dezbârciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezbârcesc (să) dezbârcesc dezbârceam dezbârcii dezbârcisem
a II-a (tu) dezbârcești (să) dezbârcești dezbârceai dezbârciși dezbârciseși
a III-a (el, ea) dezbârcește (să) dezbârcească dezbârcea dezbârci dezbârcise
plural I (noi) dezbârcim (să) dezbârcim dezbârceam dezbârcirăm dezbârciserăm, dezbârcisem*
a II-a (voi) dezbârciți (să) dezbârciți dezbârceați dezbârcirăți dezbârciserăți, dezbârciseți*
a III-a (ei, ele) dezbârcesc (să) dezbârcească dezbârceau dezbârci dezbârciseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)