2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZAXAT, -Ă, dezaxați, -te, adj. 1. (Despre axe) Care s-a deplasat din poziția normală. 2. Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Dezechilibrat moral (și mintal). – V. dezaxa.

DEZAXAT, -Ă, dezaxați, -te, adj. 1. (Despre axe) Care s-a deplasat din poziția normală. 2. Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Dezechilibrat moral (și mintal). – V. dezaxa.

dezaxat, ~ă [At: TITULESCU, D. 720 / Pl: ~ați, ~e / E: dezaxa] 1 a (D. corpuri sau părți ale lor) Care s-a abătut de la o axă (normală) dată. 2-3 smf, a (Fig) (Persoană) care se abate de la linia normală de comportare, pierzându-și echilibrul moral (și mintal). 4 (Fig; d. mintea, manifestările etc. oamenilor) Care trădează o persoană dezaxată (3).

DEZAXAT, -Ă, dezaxați, -te, adj. 1. (Tehn.) Cu axa scoasă sau sărită din poziția ei normală. 2. Fig. (Despre oameni) Deviat de la linia normală de conduită în viață, dezechilibrat, dezorientat; tulburat mintal. Mioara se uită mereu la el, dezaxată. CAMIL PETRESCU, T. II 51.

DEZAXAT, -Ă adj. (adesea s.) (Despre oameni) Dezechilibrat; tulburat mintal. [< dezaxa].

DEZAXAT, -Ă adj. 1. deplasat de pe axă. 2. dezechilibrat; iresponsabil, tulburat mintal. (< dezaxa)

DEZAXA, dezaxez, vb. I. 1. Tranz. A deplasa o axă din poziția ei normală. ◊ Refl. Osia s-a dezaxat. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se abate de la linia normală de conduită; a-și pierde echilibrul moral (și mintal). – Din fr. désaxer.

DEZAXA, dezaxez, vb. I. 1. Tranz. A deplasa o axă din poziția ei normală. ◊ Refl. Osia s-a dezaxat. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se abate de la linia normală de conduită; a-și pierde echilibrul moral (și mintal). – Din fr. désaxer.

dezaxa [At: DM / Pzi: ~xez / E: fr désaxer] 1-2 vtr (D. axe) A(-și) schimba poziția, deplasându(-se) din poziția normală. 3 vr (Fig; d. oameni) A se abate de la linia normală de conduită. 4 vr (Fig; d. oameni) A-și pierde echilibrul moral (și mintal).

DEZAXA, dezaxez, vb. I. 1. Tranz. (Tehn.) A deplasa o axă din poziția ei normală. 2. Refl. Fig. (Despre persoane) A părăsi linia normală a conduitei; a-și pierde echilibrul moral (și mintal).

DEZAXA vb. I. 1. tr. A schimba o axă din poziția ei obișnuită. 2. refl. (Fig.; despre oameni) A se dezechilibra, a se scrînti, a se sminti. [Cf. fr. désaxer].

DEZAXA vb. I. tr., refl. a(-și) schimba poziția astfel încât axa să nu mai fie în poziția ei obișnuită. II. refl. (fig.; despre oameni) a se dezechilibra (mintal), a se scrânti, a se sminti. (< fr. désaxer)

A SE DEZAXA mă ~ez intranz. 1) (despre obiecte fixe) A-și schimba poziția, deplasând poziția normală a axei. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde echilibrul moral sau mintal;a se dezechilibra. /<fr. désaxer

A DEZAXA ~ez tranz. A face să se dezaxeze. /<fr. désaxer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezaxa (a ~) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. dezaxez, 3 dezaxea; conj. prez. 1 sg. să dezaxez, 3 să dezaxeze

!dezaxa (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezaxea

dezaxa vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezaxez, 3 sg. și pl. dezaxea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZAXAT adj. v. dezechilibrat, tulburat, zdruncinat.

dezaxat adj. v. DEZECHILIBRAT. TULBURAT. ZDRUNCINAT.

DEZAXA vb. v. dezechilibra, tulbura, zdruncina.

dezaxa vb. v. DEZECHILIBRA. TULBURA. ZDRUNCINA.

Intrare: dezaxat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezaxat
  • dezaxatul
  • dezaxatu‑
  • dezaxa
  • dezaxata
plural
  • dezaxați
  • dezaxații
  • dezaxate
  • dezaxatele
genitiv-dativ singular
  • dezaxat
  • dezaxatului
  • dezaxate
  • dezaxatei
plural
  • dezaxați
  • dezaxaților
  • dezaxate
  • dezaxatelor
vocativ singular
  • dezaxatule
  • dezaxate
  • dezaxa
  • dezaxato
plural
  • dezaxaților
  • dezaxatelor
Intrare: dezaxa
  • silabație: de-za-xa, dez-a-xa info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezaxa
  • dezaxare
  • dezaxat
  • dezaxatu‑
  • dezaxând
  • dezaxându‑
singular plural
  • dezaxea
  • dezaxați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezaxez
(să)
  • dezaxez
  • dezaxam
  • dezaxai
  • dezaxasem
a II-a (tu)
  • dezaxezi
(să)
  • dezaxezi
  • dezaxai
  • dezaxași
  • dezaxaseși
a III-a (el, ea)
  • dezaxea
(să)
  • dezaxeze
  • dezaxa
  • dezaxă
  • dezaxase
plural I (noi)
  • dezaxăm
(să)
  • dezaxăm
  • dezaxam
  • dezaxarăm
  • dezaxaserăm
  • dezaxasem
a II-a (voi)
  • dezaxați
(să)
  • dezaxați
  • dezaxați
  • dezaxarăți
  • dezaxaserăți
  • dezaxaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezaxea
(să)
  • dezaxeze
  • dezaxau
  • dezaxa
  • dezaxaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezaxat, dezaxaadjectiv

etimologie:
  • vezi dezaxa DEX '09 DEX '98 DN

dezaxa, dezaxezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.