2 intrări

14 definiții

dezasamblát1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezasambla] Dezasamblare.

dezasamblát2 a [At: DN3 / Pl: ~áți, ~e / E: dezasambla] (D. asamblaje de piese) Care a fost desfăcut în părți componente.

DEZASAMBLÁT, -Ă, dezasamblați, -te, adj. Care a fost desfăcut în mai multe piese. – V. dezasambla.

DEZASAMBLÁT, -Ă, dezasamblați, -te, adj. Care a fost desfăcut în mai multe piese. – V. dezasambla.

dezasamblá vt [At: DN2 / Pzi: ~léz / E: fr désassambler] (C. i. asamblaje de piese) A desface în părți componente.

DEZASAMBLÁ, dezasamblez, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler.

DEZASAMBLÁ, dezasamblez, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. – Din fr. désassembler.

*dezasamblá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezasambleáză

dezasamblá vb. → asambla

A dezasambla ≠ a asambla, a monta

DEZASAMBLÁ vb. I. tr. A demonta, a desface un ansamblu. [Cf. fr. désassembler].

DEZASAMBLÁ vb. tr. 1. (tehn.) a demonta, a desface un asamblaj de piese. 2. (inform.) a transpune invers un program de cod-mașină în mnemonicele limbajului de asamblare. (< fr. désassembler)

A SE DEZASAMBLÁ se ~eáză intranz. (asamblaje) A se separa în elementele constitutive; a se dezagrega; a se descompune; a se desface; a se dispcia. /<fr. désassembler

A DEZASAMBLÁ ~éz tranz. A face să se dezasambleze; a dezagrega; a descompune; a disocia. /<fr. désassembler

Intrare: dezasambla
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezasambla dezasamblare dezasamblat dezasamblând singular plural
dezasamblea dezasamblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezasamblez (să) dezasamblez dezasamblam dezasamblai dezasamblasem
a II-a (tu) dezasamblezi (să) dezasamblezi dezasamblai dezasamblași dezasamblaseși
a III-a (el, ea) dezasamblea (să) dezasambleze dezasambla dezasamblă dezasamblase
plural I (noi) dezasamblăm (să) dezasamblăm dezasamblam dezasamblarăm dezasamblaserăm, dezasamblasem*
a II-a (voi) dezasamblați (să) dezasamblați dezasamblați dezasamblarăți dezasamblaserăți, dezasamblaseți*
a III-a (ei, ele) dezasamblea (să) dezasambleze dezasamblau dezasambla dezasamblaseră
Intrare: dezasamblat
dezasamblat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezasamblat dezasamblatul dezasambla dezasamblata
plural dezasamblați dezasamblații dezasamblate dezasamblatele
genitiv-dativ singular dezasamblat dezasamblatului dezasamblate dezasamblatei
plural dezasamblați dezasamblaților dezasamblate dezasamblatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)