2 intrări

6 definiții

dezarimát, ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~áți, ~e / E: dezarima] (D. mărfurile din magazia unei nave) Care a fost scos din locul în care a fost stivuit și fixat.

dezarimá vt [At: DEX-S / Pzi: ~méz / E: fr désarimer] (C. i. mărfurile din magazia unei nave) A scoate din locul în care au fost stivuite și fixate.

DEZARIMÁ, dezarimez, vb. I. Tranz. (Mar.) A goli magazia unei nave de mărfuri. – Din fr. désarimer.

DEZARIMÁ, dezarimez, vb. I. Tranz. (Mar.) A goli magazia unei nave de mărfuri. – Din fr. désarimer.

DEZARIMÁ vb. tr. a scoate mărfurile din locul unde sunt stivuite în magaziile navei. (< fr. désarrimer)

Intrare: dezarima
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezarima dezarimare dezarimat dezarimând singular plural
dezarimea dezarimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezarimez (să) dezarimez dezarimam dezarimai dezarimasem
a II-a (tu) dezarimezi (să) dezarimezi dezarimai dezarimași dezarimaseși
a III-a (el, ea) dezarimea (să) dezarimeze dezarima dezarimă dezarimase
plural I (noi) dezarimăm (să) dezarimăm dezarimam dezarimarăm dezarimaserăm, dezarimasem*
a II-a (voi) dezarimați (să) dezarimați dezarimați dezarimarăți dezarimaserăți, dezarimaseți*
a III-a (ei, ele) dezarimea (să) dezarimeze dezarimau dezarima dezarimaseră
Intrare: dezarimat
dezarimat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezarimat dezarimatul dezarima dezarimata
plural dezarimați dezarimații dezarimate dezarimatele
genitiv-dativ singular dezarimat dezarimatului dezarimate dezarimatei
plural dezarimați dezarimaților dezarimate dezarimatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)