2 definiții pentru dezaprobativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dezaprobativ av [At: TEODOREANU, M. II 387 / E: dezaprobat + -iv] Dezaprobator (1).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezaprobativ adj. m., pl. dezaprobativi; f. sg. dezaprobativă, pl. dezaprobative
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: dezaprobativ
dezaprobativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)