2 intrări

2 definiții

dezancrasá vb. → ancrasa

DEZANCRASÁ vb. tr. a înlătura grăsimea, murdăria depusă; a curăța bujiile ancrasate. (< fr. désencrasser)

Intrare: dezancrasa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezancrasa dezancrasare dezancrasat dezancrasând singular plural
dezancrasea dezancrasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezancrasez (să) dezancrasez dezancrasam dezancrasai dezancrasasem
a II-a (tu) dezancrasezi (să) dezancrasezi dezancrasai dezancrasași dezancrasaseși
a III-a (el, ea) dezancrasea (să) dezancraseze dezancrasa dezancrasă dezancrasase
plural I (noi) dezancrasăm (să) dezancrasăm dezancrasam dezancrasarăm dezancrasaserăm, dezancrasasem*
a II-a (voi) dezancrasați (să) dezancrasați dezancrasați dezancrasarăți dezancrasaserăți, dezancrasaseți*
a III-a (ei, ele) dezancrasea (să) dezancraseze dezancrasau dezancrasa dezancrasaseră
Intrare: dezancrasat
dezancrasat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezancrasat dezancrasatul dezancrasa dezancrasata
plural dezancrasați dezancrasații dezancrasate dezancrasatele
genitiv-dativ singular dezancrasat dezancrasatului dezancrasate dezancrasatei
plural dezancrasați dezancrasaților dezancrasate dezancrasatelor
vocativ singular
plural
dezancrasare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezancrasare dezancrasarea
plural dezancrasări dezancrasările
genitiv-dativ singular dezancrasări dezancrasării
plural dezancrasări dezancrasărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)