2 intrări

6 definiții

dezancolá vtr [At: DN3 / Pzi: ~léz / E: fr désencoller] (Frr) 1-2 A (se) dezlipi.

DEZANCOLÁ vb. (TEXT.) a descleia. (A ~ o țesătură.)

DEZANCOLÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A (se) descleia, a (se) dezlipi; a (se) produce operația de dezancolare. [< fr. désencoller].

DEZANCOLÁ vb. tr., refl. a (se) descleia. (< fr. déssencoller)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZANCOLÁ vb. (TEXT.) a descleia. (A ~ o țesătură.)

Intrare: dezancolat
dezancolat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezancolat dezancolatul dezancola dezancolata
plural dezancolați dezancolații dezancolate dezancolatele
genitiv-dativ singular dezancolat dezancolatului dezancolate dezancolatei
plural dezancolați dezancolaților dezancolate dezancolatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezancola
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezancola dezancolare dezancolat dezancolând singular plural
dezancolea dezancolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezancolez (să) dezancolez dezancolam dezancolai dezancolasem
a II-a (tu) dezancolezi (să) dezancolezi dezancolai dezancolași dezancolaseși
a III-a (el, ea) dezancolea (să) dezancoleze dezancola dezancolă dezancolase
plural I (noi) dezancolăm (să) dezancolăm dezancolam dezancolarăm dezancolaserăm, dezancolasem*
a II-a (voi) dezancolați (să) dezancolați dezancolați dezancolarăți dezancolaserăți, dezancolaseți*
a III-a (ei, ele) dezancolea (să) dezancoleze dezancolau dezancola dezancolaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)