2 intrări

9 definiții

dezamorsá vt [At: BARBU, I. I, 229 / Pzi: ~séz / E: fr désamorcer] (C. i. arme, proiectile, mine etc.) A îndepărta amorsa.

DEZAMORSÁ, dezamorsez, vb. I. Tranz. A scoate amorsa unui proiectil (pentru a-l împiedica să explodeze). – Din fr. désamorcer.

DEZAMORSÁ, dezamorsez, vb. I. Tranz. A scoate amorsa unui proiectil (pentru a-l împiedica să explodeze). – Din fr. désamorcer.

!dezamorsá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezamorseáză

dezamorsá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezamorséz, 3 sg. și pl. dezamorseáză

DEZAMORSÁ vb. v. aplana, înlătura.

DEZAMORSÁ vb. I. tr. 1. A înlătura o amorsă. 2. A întrerupe funcționarea unui aparat. [< fr. désamorcer].

DEZAMORSÁ vb. tr. 1. a înlătura o amorsă. 2. a întrerupe funcționarea unui aparat, a circulației apei printr-o instalație. 3. (fig.) a preveni desfășurarea unui proces, a potoli o stare conflictuală. (< fr. désamorcer)

A DEZAMORSÁ ~éz tranz. 1) (proiectile) A lipsi de amorsă, pentru a împiedica explozia. 2) (aparate) A face să-și întrerupă funcționarea. 3) fig. (stări conflictuale) A face să piardă din intensitate; a potoli; a ogoi. /<fr. désamorcer

Intrare: dezamorsa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezamorsa dezamorsare dezamorsat dezamorsând singular plural
dezamorsea dezamorsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezamorsez (să) dezamorsez dezamorsam dezamorsai dezamorsasem
a II-a (tu) dezamorsezi (să) dezamorsezi dezamorsai dezamorsași dezamorsaseși
a III-a (el, ea) dezamorsea (să) dezamorseze dezamorsa dezamorsă dezamorsase
plural I (noi) dezamorsăm (să) dezamorsăm dezamorsam dezamorsarăm dezamorsaserăm, dezamorsasem*
a II-a (voi) dezamorsați (să) dezamorsați dezamorsați dezamorsarăți dezamorsaserăți, dezamorsaseți*
a III-a (ei, ele) dezamorsea (să) dezamorseze dezamorsau dezamorsa dezamorsaseră
Intrare: dezamorsat
dezamorsat participiu
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezamorsat dezamorsatul dezamorsa dezamorsata
plural dezamorsați dezamorsații dezamorsate dezamorsatele
genitiv-dativ singular dezamorsat dezamorsatului dezamorsate dezamorsatei
plural dezamorsați dezamorsaților dezamorsate dezamorsatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)